Autorul „Monografiei comunei Șendriceni”, învățătorul Vasile Neamțu, s-a stins la vârsta de 85 de ani

Un emerit învățător din județul nostru s-a stins din viață. Vasile Neamțu, născut pe mândrele plaiuri ale comunei, Șendriceni, la 26 iulie 1938, din părinții Gheorghe și Catinca Neamțu urmează cursurile scolii primare din satul natal (Ghilea) avându-l ca învățător pe inimosul Gheorghe Crihan.

Preotul Teodor Ciurariu a postat pe o rețea de socializare un elogiu adus cunoscutului învățător, informații privind viața profesională și aportul la educație adus zonei, pe care îl redăm în cele ce urmează:

Vasile Neamțu urmează cursurile Școlii elementare de șapte ani din cadrul Scolii Pedagogice de învățători din Șendriceni. Pe baza examenului de admitere urmează și absolvă în anul 1956 Școală Pedagogică de învățători „Alexandru Vlahuță” Șendriceni, cunoscută ca „Școala Normală” ce era de fapt un adevărat liceu pedagogic apreciat la nivel național.

La ȘCOALA înființată în 1919 erau pregătiți viitorii învățători din toată zona Moldovei. La sfârşitul Primului Razboi Mondial se simţea o mare nevoie de învăţători, deoarece mulţi căzuseră pe câmpul de luptă, pentru „România Mare”.             

Noua Românie a însemnat lărgirea cadrului democratic, ceea ce a deschis noi perspective pentru viaţa spirituală şi prin înlăturarea barierelor politico-naţionale, noul cadru cultural a beneficiat de contribuţia neîngrădită a energiilor tuturor provinciilor. În ţară s-a declanşat o stare de entuziasm care a cuprins toate categoriile sociale. Elaborarea în scurt timp a unei legislaţii unitare a creat premisele unei dezvoltări accelerate a întregii societăţi. Constituţia din 1923 a devenit garantul noii vieţi democratice în România. Învăţământul de toate gradele a cunoscut, treptat, o dezvoltare fără precedent, pe întreg cuprinsul ţării, constituind o componentă esenţială a întregii vieţi spirituale şi a continuării procesului de modernizare a societăţii româneşti.  În ciuda unor greutăţi materiale, un număr tot mai mare de copii puteau urma diferite forme de învăţământ. S-a construit, treptat, un număr important de localuri şi s-au înfiinţat acele şcoli pregătitoare de învăţători, educatoare şi preoţi

A fost coleg cu mari personalități ale culturii române printre care amintesc aici pe domnul Academician Alexandru Zub, profesorul universitar de slavă veche Ioan Caproșu ( fostul meu profesor din anii '90), foarte mulți scriitori, ofițeri superiori, pictori, poeți. 

Și- a început cariera didactică în septembrie 1956 și a fost pensionat după mai bine de cinci zeci de ani de învățământ.

A fost director de școală, de Cămin cultural a promovat tradițiile populare strămoșești, însuflând copiilor și tinerilor dictonul deja cunoscut al lui Lucian Blaga ,, veșnicia s- a născut la sat"
Dumnezeu i- a binecuvântat viața cu o căsnicie frumoasă alături de doamna Brândușa, profesoară și de cele doua fete Luisa - Maria, ofițer superior și Daniela - Geanina, medic nutriționisto- endocrinolog în Franţa.

Lasă în urma lui amintiri frumoase dar și o monumentală carte „Monografia comunei Șendriceni” o lucrare voluminoasă de peste 500 de pagini ce conține „munca de-o viață”.

Găsim în această monografie obiceiuri și tradiții, folclor autentic, nume de oameni care au viețuit pe aceste meleaguri și care și-au adus contribuția la dezvoltarea culturii și învățământul românesc .O iconografie bogată însoțește cartea, fotografii cu chipuri de odinioară, clădiri vechi, dulci coline  moldovenești născătoare de „povești,doine, ghicitori și eresuri” cum ar spune Eminescu.

Acum la despărțirea de acest mare om nu ne rămâne decât rugăciunea și pomenirea lui atât timp cât Dumnezeu ne va mai îngădui să o facem pe aici pe acest pământ. Veșnica lui pomenire din neam în neam!

SINCERE CONDOLEANȚE FAMILIEI  ÎNDOLIATE!