LECTURA DE WEEKEND: Cazul Magheru

Titlu: Cazul Magheru

Autor: Mihail Drumeș (n. 26.11.1901, d. 07.02.1982)

Anul apariţiei: 1942

Scurtă prezentare: ”Da, savârșisem crima într-un acces de somnambulism. Monștrii adâncurilor mele insondabile găsiseră această cale deschisă, fără a se împiedica de barierele conștiinței în stare de veghe...” Iată chintesența romanului în doar câteva cuvinte; o ideea dostoievskiană rezolvată pe cale polițistă.

Urmărirea firului epic nu este greu de realizat: un tânăr îndrăgostit de la o vârstă fragedă trăiește o adevărată dramă când iubita sa moare zdrobită de o boală nedefinită. Din acest moment își hotărăște menirea sa în lume: va fi medic și va reuși mai mult decât cunoscutul medic Stroia care îi dezvălui câteva trăiri ce-l vor marca profund. Dorința doctorului Stroia de a ajunge în India este preluată acum de Ilarie, dorință asupra căreia își concentrează întreg universul.
 
Faptul că nu avea bani să ajungă acolo și niciun mod prielnic de a-i procura (leafa de medic îi ajungea pentru menținerea pe linia materială de plutire ca individ) îi trezește tot felul de gânduri. În drum spre nunta surorii sale, eroul întâlnește un boier despre care află că posedă asupra sa o sumă enormă de bani. De aici, cursul rațiunii sale ia o altă întorsătură; își pune în cap să-l tâlhărească pe bătrân, cu credința de a-și îndeplini visul chiar într-un mod atât de josnic. Numai că în acest moment are loc un accident și Ilarie intră în posesia avuției fără nicio explicație. Este deplin convins că l-a omorât pe boier într-un moment de somnambulism și se predă. Însă persoana care se ocupă de cazul său crede în nevinovăția personajului și demonstrează că de fapt Magheru a fost victima unei situații cât se poate de ironice.

Unii critici consideră scrierea drept o încercare a aplicării teoriilor lui Freud, o adevărată lucrare psihologică. Psihanaliza, vindecările pe bază de hipnoză constituie rațiunea de a privi dintr-un anumit unghi o persoană, un caracter. Ca orice alt personaj al lui Drumeș, Ilarie Magheru respectă tiparul, trăiește intens fiecare clipă, ajungând să construiască o lume nevrotică doar pentru el.
Împletind elemente amuzante sau extrem de riguroase pe alocuri, psihologice și cu o bogată încărcătură emoțională în alte circumstanțe, Drumeș reușește să contruiască o lume complexă, gravă, unde rațiunea de a trăi capătă conotații mai mult decât profunde. Societatea rămâne în continuare singurul mediu care ne dă libertatea nebuniei și ne condiționează în același timp teoriile, dând un sens și o justificare propriului cosmos ...

Citat: ”Așadar, spiritualitatea umană e problematică, civilizația și valorile ei stau sub semnul aventurii ori al miracolului, omul trăiește într-o permanentă și iremediabilă nesiguranță.”, ”Doamne, ce prostie! Pășea, când pe vârfuri de speranță, când prin prăpastii de deznădejde.”, ”... fericirea din bucățele și mersul cu pași mărunți. Să n-alergi, omule, umblă ca melcul, socotește fiecare pas cu milimetrul și ajungi mai repede la țintă decât cei care gonesc.”, ”Oamenii și viața depășeșc orice tipare prestabilite.”, ”S-ar fi creat un echivoc posibil nevinovat pentru societate, culpabil pentru conștiința mea.”, ”...jocul aparențelor e foarte primejdios: prinde consistență unde convingerea nu are rădăcini puternice.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro