Poezie creație proprie, Bara Haki Abdulbaki - Toamna

Cu ce să încep, oare ?
Cu o scrisoare sau o poezie în doi?
E toamnă, în doi suntem
E toamnă, numai noi în doi!
Priveşte tu, iubito, afară,
Uită tot ce auzim în doi,
Şi ce ne cuprinde pe noi.
Şi ce trist întuneric este!
Uite, iubito, în doi noi suntem,
E întuneric şi glodul tot ne înconjoară
E toamnă şi e întuneric
Şi plouă de zor!
Pe noi ne cuprinde
Un plânset de dor.
Iubito, în doi suntem
Într-un colţ întunecat
Cu tot cuprinsul lui
De lacrimi şi de dor.
Iubito, e toamnă şi e glod afară,
Şi plouă de dimineaţă în zori!
Plouă ,da! Plouă şi iar plouă!
Privim în jur, nu-i nimic,
Numai noi în doi !
Şi viata ia mersul ei obişnuit.
Noi din urmă privim,
Cu zâmbetul pe buze
Şi cu lacrimi în ochi.
Privim de zor mersul toamnei.
Unde ne duce?
Nu ştim nici măcar unde ne aflăm!
Ştim doar atât, că e toamnă,
Că e trist şi plouă de zor
Şi e întuneric!
Şi ne cuprinde un dor …
Oare e mersul vieţii?
Sau e un vis de toamnă?
Poate e un blestem, ca un mister, ce ne înconjoară!
                                                           
Autor: Bara Haki Abdulbaki (DorohoiNews.ro)