Dorohoi News Logo

Medicii de seamă ai botoșaniului

1

Zilele trecute căutam câteva informații despre un medic cu origini botoșănene și din păcate nu am reușit să găsesc decât foarte foarte puține referințe, în schimb am dat de o carte care mi-a adus o nespusă bucurie.. Ceea ce am descoperit, răsfoind această culegere, mi-a dat un motiv în plus să mă simt onorat că m-am născut în acest loc binecuvântat de Dumnezeu..

În continuare am să vă prezint pe scurt câteva personalități ale medicinei românești născute în județul nostru.

CONSTANTIN VÂRNAV (1806 - 1877)
Născut la Hilișeu, județul Botoșani, a devenit Doctor în medicină cu teza „Scurtă fiziografie a Moldovei” (1836), preţios document pentru istoria medicinei, în care face o temeinică prezentare geografico-medicală a acestui ţinut. Protomedic al Moldovei (1849-1855), lui i se datorează o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea sanitară a păturilor sărace; profesor de medicină populară la Seminarul de la Socola (1842-1845).

Fiind unul dintre cei mai activi membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti, a editat „Povăţuitorul sănătăţii şi al economiei” (1844), prima gazetă românească de diseminare a cunoştinţelor ştiinţifice, inclusiv cele medicale în rândul populaţiei, considerat ca unul dintre creatorii terminologiei medicale româneşti.

În timpul epidemiei de holeră din perioada 1847-1848, pe lângă activitatea de îngrijire a bolnavilor, a desfăşurat şi o activitate de educaţie sanitară, publicând „Despre holera epidemiască” (1848) şi, ulterior, „Despre holera asiatică” (1872), lucrări ce tratau despre istoricul holerei şi al mijloacelor de combatere, care au fost considerate foarte docte pentru vremea sa.

A făcut parte din Partida Unionistă, militând pentru Unirea Principatelor, şi din Divanul ad-hoc, fiind ales de mai multe ori deputat şi senator în Parlamentul României din partea judeţului Dorohoi

GHEORGHE CUCIUREANU (1814 - 1886)
Este unul din reprezentaţii de seamă ai medicinii româneşti de la mijlocul veacului al XIX-lea.
Din familie de mici boieri botoșăneni pătrunşi de ideile înaintate ale vremii, face studiile liceale la Budapesta, iar pe cale medicale la Heidelberg şi Műnchen, unde obţine diploma de doctor în medicină şi chirurgie, în 1837.

A fost preşedinte de onoare al Congresului Medicilor din România, desfăşurat la Iaşi, membru al Societăţii Ştiinţifice a ducatului Nassau, Institutului Africii din Paris, Societăţii Zoologico-botanice din Viena şi al Academiei Române.

Ca o încununare a activităţii sale pe linie medicală a fost ales ca membru al Academiei Române.
Gheorghe Cuciureanu a fost deputat de Iaşi (1851-1858), ministru al Cultelor din Moldova (1858-1859) şi ministru al Lucrărilor Publice din Moldova (1861).

VASILE BEJAN (1852 - 1923)
Originar din oraşul Dorohoi, absolvent al Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti precum și al Facultății de Medicină din Bucureşti, obține titlul de doctor în medicină şi chirurgie, după care pleacă la perfecţionare în străinătate lucrând în clinici din Würtzburg, Leipzig, Berlin, Paris.

Medic primar al Epitropiei Sf. Spiridon și profesor la Catedra de Clinică Obstetricală din Iași. A îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii de Medicină din Iași.

Prof. dr. Vasile Bejan a pus o amprentă solidă asupra învăţământului clinic de obstetrică şi ginecologie, el fiind considerat întemeietorul de drept al acestuia.

NICOLAE LEON (1859 - 1931)
Botoșăneanul Nicolae Leon este întemeietorul parazitologiei din ţara noastră.

În calitate de profesor la Facultatea de Medicină şi-a câştigat încă de la începutul carierei stima şi admiraţia studenţilor şi a colegilor, distingându-se ca unul dintre cei mai valoroşi dascăli ai învăţământului superior. A ocupat postul de inspector general al învăţământului universitar,  calitate în care a dat dovadă de o destoinicie mai presus de orice laudă. A fost ales mulţi ani consecutiv decanul Facultăţii de Medicină din Iaşi, apoi rector, funcţie în care a reuşit să înfiinţeze primul cămin studenţesc la Universitatea din Iaşi.

Nicolae Leon fost în același timp o excepție: era singurul profesor al Facultăţii de Medicină din Iaşi care nu era doctor în medicină

MIHAI CIUCĂ (1883 - 1969)
Născut la Săveni, urmează Institutul Medico-Militar la Bucureşti, după absolvirea căruia îşi desăvârşeşte cunoştinţele în Franţa, în laboratoarele de microbiologie ale savanţilor Roux, Calmette, Levaditi şi în laboratorul de protozoologie a lui Felix Mesnil şi Alphonse Laveran.

Profesorul M. Ciucă este creatorul şcolii de igienă din Iaşi. El a pus bazele materiale ale Catedrei de Igienă şi a înfiinţat un laborator de microbiologie şi chimie destinat cercetărilor.
Este reprezentantul cel mai autentic al ştiinţei legate de problemele sanitare importante.
Specialist de prestigiu în malarie, în anul 1925 fiind numit de expert în Comisia de paludism a Societăţii Naţiunilor.

În anul 1927 înfiinţează la Socola Centrul de impaludare terapeutică care a adus contribuţii importante la infecţia paludică experimentală. Paralel a înfiinţat şi utilat, în zona Iaşiului, staţiunea de studiu a malariei Tomeşti (1931) care a fost vizitată de mari specialişti malariologi din străinătate şi care a considerat model de urmat pentru toate ţările.

ALEXANDRU ŢUPA (1886 - 1956)
Elev al lui V. Babeş şi al lui Ghe. Marinescu, spirit cercetător de înaltă autoritate şi memorabil om de catedră, a constituit o figură centrală a învăţământului universitar din Iaşi.

A studiat în Franța cu profesori de seamă, revenind la Iași preia Catedra de Histologie, suplinind şi Catedra de Anatomie Patologică a Facultăţii de Medicină din Iaşi.

Pe plan ştiinţific, Alex. Ţupa a contribuit la elucidarea unor importante aspecte privind modificarea tiroidei la alienaţi, citologia lichidului cefalo-rahidian în tifosul exantematic, microglia la omul normal şi în stare patologică etc. Lucrările sale referitoare la modificările structurilor nervoase din poliomielită sunt clasice, ca şi acelea referitoare la aparatul reticular al lui Golgi. A studiat, de asemenea, turbarea experimentală şi limfogranulomatoza.

MARIA FRANCHE (1890 - 1989)
Maria Franche rămâne în istoria medicinei drept creatorul şcolii de boli infecţioase din Iaşi.

Născută în judeţul Botoşani, absolventă a Facultăţii de Medicină din Iaşi, bursieră a statului francez (Paris şi Strassbourg), medic primar de medicină internă şi boli infecţioase (1935), Maria Franche devine, prin concurs (1940), primul şef al noii discipline - Clinica bolilor infecţioase, înfiinţată la Iaşi în 1939, fiind prima femeie din ţară, şef de clinică cu acest profil.

Maria Franche şi-a consacrat viaţa atât bolnavilor, cât şi formării unor medici cu larg orizont şi înalt concept al datoriei. Acest crez l-a difuzat ca medic, ca profesor, ca Preşedinte al Secţiei de boli infecţioase, parazitologie şi epidemiologie din cadrul Societăţii de Medici şi Naturalişti.

MARIA BRIESE (1894 - 1969)
Fiică de preot din județul Botoșani, o studentă conștiincioasă, a depășit toate încercările și ajunge doctor în medicină și chirurgie. A avut o importantă ascensiune progresivă în ierarhia didactică şi de asistenţă medical.

A avut o prodigioasă activitate ştiinţifică materializată în elaborarea a circa 33 de lucrări de specialitate. Cercetarea ştiinţifică s-a concretizat în numeroase comunicări în cadrul Societăţii de Medici şi Naturalişti, a peste 30 de comunicări şi rapoarte în mai multe centre și reuniuni din țară.
A rămas în istoria medicine drept creatoarea şcolii ieşene de endocrinologie.

GHEORGHE PLĂCINŢEANU (1894 - 1982)
Născut la Dorohoi, urmează cursurile Facultății de Medicină din Iași.

A fost asistent la Clinica Chirurgicală II a Universității din Iași, șef de lucrări, docent în Chirurgie obstetricală, conferențiar definitiv de Chirurgie obstetricală, profesor universitar definitiv.

O bună parte din activitatea sa este consacrată înfiinţării şi organizării de spitale: Spitalul de Chirurgie al Casei Asigurărilor sociale din Iaşi, Spitalul Copou din Iaşi, ș.a..

În timpul vieţii sale a fost membru a multor societăţi şi academii ştiinţifice din ţară şi străinătate şi a îndeplinit funcţii importante pe linie medicală şi administrativă, printre care şi aceea de epitrop al Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi (1940-1944). Activitatea sa ştiinţifică a fost remarcabilă realizând peste 150 de lucrări şi comunicări ştiinţifice. A redactat şi conceput, în anul 1947, unul din primele cursuri universitare de obstetrică şi ginecologie.

DUMITRU BRĂNIŞTEANU (1904 – 1980)
S-a născut la 24 septembrie 1904 în Dorohoi, a studiat la Iași obţinând titlul de doctor în medicină şi chirurgie

A fost şeful Catedrei de Farmacologie a Facultăţii de Medicină din Iaşi, iar în paralel cu activitatea didactică a obţinut gradele medicale, culminând cu titlul de medic primar.
În sprijinul procesului de învăţământ a elaborat primul curs de farmacologie din ţară, în mai multe ediţii şi un Tratat de Medicină Internă şi Terapeutică.

Concomitent cu activitatea didactică desfăşurată timp de aproape trei decenii, Prof. Dumitru Brănişteanu a depus şi o susţinută activitate de cercetare, materializată în circa 70 de lucrări ştiinţifice, publicate în presa medicală din ţară şi străinătate.

Ca o recunoaştere a meritelor sale în activitatea didactică şi ştiinţifică a fost ales membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti Iaşi, din anul 1929 şi membru al Societăţii de Gastroenterologie din Bruxelles din anul 1937.

GHEORGHE CHIPAIL (1905 - 1997)
Născut pe meleaguri botoșănene, Prof. Dr. Gheorghe Chipail, reprezintă una din figurile cele mai proeminente ale chirurgiei româneşti de după război.

Dacă e să vorbim despre realizările sale în domeniul medicinei nu putem trece cu vederea volumul imens al activităţii sale operatorii (aproximativ 30.000 intervenţii) şi sfera foarte largă de activitate în cadrul a ceea ce încă numim „chirurgie generală”: de la apendicectomii la gastrectomii totale, de la hernii la tiroidectomii şi timectomii, de la intervenţii ortopedice la intervenţii pe cord.

În 1950, Gheorghe Chipail a realizat prima operație pe cord din România iar în 1954 prima comisurotomie pe cord închis la Iași, la scurt timp după ce profesorul Nicolae Hortolomei operase prima stenoză mitrală în România.

A fost membru al multor societăţi ştiinţifice naţionale, membru al Societăţii Internaţionale de Chirurgie (S.I.C.) şi al Societăţii Europene de chirurgie cardiovasculară, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.

GHEORGHE CHIŞLEAG (1914 - 1988)
Fiu de ţărani răzeşi din Româneşti-Botoşani, absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi, profesorul Gheorghe Chişleag a urcat toate treptele ierarhiei didactice şi ştiinţifice, contribuind decisiv la afirmarea şcolii ieşene de radiologie ca şcoală naţională.

În anul 1941 înfiinţează Institutul de Radiologie „Dr. Gh. Chişleag” – cabinet medical privat.
În anul 1952 înfiinţează filiala Iaşi a Institutului de Oncologie, care va deveni Clinica Oncologică şi mai târziu, va constitui o parte a Clinicii Radiologice.

A condus Disciplina şi Clinica Radiologică între anii 1954-1979, perioadă în care s-au format aici peste 450 medici specialişti radiologi din toată ţara, între care 15 cadre didactice.
A desfăşurat o laborioasă activitate ştiinţifică concretizată în peste 550 lucrări originale, în domeniul radiodiagnosticului, radioterapiei, radiobiologiei şi oncologiei.
Datorită multiplelor sale realizări a fost ales membru al unor societăţi ştiinţifice internaţionale și naționale.

MAX LEIBOVICI (1919 - 2000)
Născut la Botoşani, Max Leibovici a parcurs toate treptele ierarhiei didactice, obţinând și titlul de doctor în ştiinţe medicale, specialitatea anatomie patologică.

Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în 125 de lucrări comunicate la diverse congrese şi manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate şi în 59 de lucrări publicate în diverse reviste de specialitate.
A îndeplinit funcţii ca director şi decan la Institutul de Învăţământ Postuniversitar - filiala Iaşi şi de prodecan la I.M.F. Iaşi, Secţia de Învăţământ Postuniversitar.
A fost membru în consiliul de conducere al Societăţii de Morfologie Normală şi Patologică şi în colectivul de redacţie al unor publicaţii de specialitate.

MIHAI DUCA (1922 - 1998)
Născut la Ripiceni-Botoșani, Prof. Mihai Duca a rămas în istoria Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi o personalitate puternică de numele căreia este legată organizarea învăţământului independent de virusologie şi o rodnică perioadă a cercetării ştiinţifice.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii l-a numit începând din anul 1968 expert pentru boli virale şi a lucrat ca Ofiţer medical superior în Serviciul de Boli Virale din Centrala organizaţiei de la Geneva.
A contribuit activ, foarte mulţi ani, la conducerea universităţii din Iași ca: Decan al Facultăţii de Igienă, Director adjunct, cu delegaţie, al Universităţii, Prorector pentru activitatea ştiinţifică și Rector.

Meritele profesionale şi aportul la dezvoltarea învăţământului universitar şi a cercetării ştiinţifice româneşti, precum și ținuta sau prestanţa Profesorului Mihai Duca deveniseră legendare – primind numele de „Ducele”.

Mai sunt și alte personalități de seamă ale Botoșaniului care au adus o importantă contribuție la dezvoltarea medicinei, nume precum Ilie Bursuc (1923 - 2002) - Creatorul şcolii de fizică medicală, Ernest M. Ungureanu (1912 - 2002), Vasile D. Mârza (1902 – 1995), ș.a., unii din păcate însă au fost uitați iar alții parcă nici nu au existat vreodată.. (O.M.)

cultura
Ultimă oră Toate Știrile
Redacție Versiune web