LECTURA DE WEEKEND: Lorelei

Titlu: Lorelei

Autor: Ionel Teodoreanu (n. 6.01.1897, d. 3.02.1954)

Anul apariţiei: 1935

Scurtă prezentare: Câți dintre noi nu ne-am ales un ”nume de scenă”  măcar în joacă dacă nu și în realitate? Din acest punct de vedere, ”Lorelei” poartă două semnificații: pe de o parte, dă titlul unui roman de excepție a lui Ionel Teodoreanu, iar pe de altă parte, reprezintă numele unui mic artist, personaj principal al romanului. Asupra celei de-a doua semnificații, se poate accentua ideea că ”Lorelei” poartă amprenta unei farse care va construi firul întregii creații.

La o primă vedere, opera poate fi încadrată în seria poveștilor de dragoste care îți aduc o lacrimă în colțul ochiului și pentru care ai dori să propui un alt final, unul fericit. Însă, privită dintr-un alt unghi, prezintă de fapt, cazul destrămării unei adevărate prietenii.

Astfel, Lucia Novleanu, Lucia, Lucica, Luly-boy, Luly, Lorelei întruchipează personajul protagonist al operei, elevă de 19 ani aflată în momentul trecerii examenelor de bacalaureat. De la o vârstă fragedă se știe prietenă cu o persoană alături de care își petrece majoritatea timpului, Gabriela Nei. Aceasta îi descoperă talentul de a scrie și îi dă numele Lorelei. Situația ia o altă întorsătură, când, între Luli și președintele comisiei de bacalaureat, Catul Bogdan, profesor și scriitor foarte citit al acelei vremi se înfiripă o poveste de dragoste (într-o călătorie cu trenul). Dragostea lor se concretizează în căsătorie într-un timp foarte scurt.

În altă ordine de idei, Gabriela este și ea îndrăgostită tot de același bărbat, fără știrea lui Luly însă. Hotărârea tinerei căsătorite de a-i face o farsă soțului prin intermediul numelui de artist ”Lorelei” dar și cu ajutorul Gabrielei, va reprezenta capcana a cărei victimă va fi chiar ea.  Catul oscilează mereu între dorința de a-și petrece timpul alături de soția sa, dorința de a scrie și de a fi profesor. Își creează astfel o lume a sa, lume din care îl mai scoate din când în când prietenul său Nathan (personaj care poartă simbolul echilibrului și al cumpătării).

În momentul în care Luli află de vizita Gabrielei, își dă seama că ”Lorelei” a luat acum forma Gabrielei. În ziua sosirii acesteia, are loc marea nenorocire: Lucia moare în urma unei operații nereușite a apendicelui. În continuare, Catul Bogdan se căsătorește cu Gabriela, însă mariajul lor nu este unul reușit întrucât află identitatea misterioasei ”Lorelei”. Acest moment dă contur hotărârii scriitorului de a crea romanul vieții sale, după care își va primi judecata.

Este foarte bine pusă în lumină concluzia unor oameni de știință în ceea ce privește importanța apendicelui: tributul pe care specia umană îl plătește evoluției. Această concluzie poate fi transpusă la nivel metaforic întrucât găsirea echilibrului fiecăruia dintre noi nu se poate pune pe seama nefericirii sau tragediei oricărui altuia dintre noi. Androginul presupune existența dualității, fericirea în trei neexistând în planul idealului, absolutului la care aspirăm cu toții!

Citat: ”Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec...”, ”Sufletul era atent la păstrarea acestei fantome de parfum. Altceva nu accepta acolo care să tulbure brutal o prezență delicată.”, ”Era și un țipăt în ea, de pasăre rănită de săgeată, și arșița unui cântec meridional, cu inima ca o bătaie de lopată într-un golf napolitan”, ”Ce shakesperiană tragedie e adevărul!”, ”-Ești fericit? -Nu m-am întrebat. –Ești trist? -Nu mi-am răspuns.”, ” Nu poți pleca din tine însuți...”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro