LECTURA DE WEEKEND: Mirosul lumii

Titlu: Mirosul lumii

Autor: Radhika Jha (n. 1970, New Delhi)

Scurtă prezentare: Poate simplul fapt că autoarea a făcut și face parte din mai multe lumi, o ajută să-și situeze romanul de debut la confluența literaturii indiene tradiționale cu cea occidentală, într-o perioadă în care ajunge și India să se integreze într-o mică măsură modernității. Din punct de vedere al stilisticii olfactive și senzoriale, ”Mirosul lumii” a fost cumparat cu ”Parfumul” lui Suskind.

Ca personaj principal, autoarea încearcă să îmbine atât lucruri morale, cât și imorale, într-o anume tânără pe nume Leela. Tatăl său este ucis într-o răscoală în Nairobi (Kenya), iar aceasta este trimisă de mama sa, undeva în Paris, la mătușa Latha și unchiul Krishenbhai, care nu aveau copii.

Aici va descoperi o nouă viață, complet diferită de cea anterioară. Va pierde legătura cu familia aproape de tot și se va trezi într-o luptă continuă pentru supraviețuire, făcându-și diverse relații stranii. Deși inițial îl ajută pe unchiul său lucrând la magazin sau pe mătușa sa la treburile casei, în final va ajunge pe străzi, alungată și acuzată pe nedrept, fără bani sau acte. Aleargă de la o slujbă la alta și încearcă să-și continue drumul vieții, ajutată de două atuuri: un simț al mirosului foarte bine dezvoltat, dobândit pe parcursul șederii la unchii săi, dar și frumusețea exotică care îi va deschide calea spre mirajul civilizației. La un moment dat, simte că mirosul propriului corp amenință să pună stăpânire pe ea, însă maschează acest eșec  destul de bine.

Astfel, titlul schițează o lume a mirosului din dublă perspectivă: mai întâi dă o definiție omului venit din Occident prin însăși mirosul lui, iar pe de altă parte, încearcă să ofere o altă viziune asupra importanței simțului olfactiv: orice parte a Universului poate prezenta doar această caracteristică, mirosul, pentru ca apoi, acest Univers, să poată fi catalogat perfect.

Este o creație care prezintă ceva special, are un final neașteptat de deschis, firul putând căpăta continuare în aceleași linii ... Pasajele filosofice se îmbină perfect cu cele ce descriu o parte a Parisului, care nu mai este prezentat acum ca orașul dragostei, sau cu unele tradiții indiene, toate dând contur unui peisaj mai mult olfactiv decât descriptiv.

Citat: ”Vântul este mai puțin tăios în dimineața asta, ca o jeluire de-abia șoptită. Mă uit la mare și cuprind cu privirea o vastă întindere de nisip de culoarea mierii. Îndepărtată și albastră, pare desprinsă dintr-un vis.”, ”Mă îndrept spre casă...”, ”Voila, c”est là qu”on garde l”essance de l”Inde.”, ”Mirosul era motorul care punea în mișcare acea lume.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro