Titlu: Domnișoara Christina
Autor: Mircea Eliade (n. 13.03.1907, d. 22.04.1986)
Anul apariţiei: 1936
Scurtă prezentare: Roman modern fantastic, cu tentă erotică, schițează o lume sub semnul blestemului, o lume aparținând folclorului românesc ”cu strigoi”. Acest element irațional, strigoiul, pune în lumină modul în care individul normal încearcă să primească supranaturalul prin diferite scene stranii: moartea unor vite sau a unor servitori ”din senin”, stări ciudate pe care le trăiesc unele personaje sau chiar transformarea lor în vrăjitoare (exemplul Siminei).
Scenariul epic al cărții are la bază o întâmplare reală petrecută undeva în anul 1907, uciderea domnișoarei Christina în timpul răscoalelor țărănești. Astfel, acțiunea se derulează pe parcursul a 3 zile și 3 nopți la conacul familiei Moscu, familie formată din doamna Moscu și fiicele sale Simina și Sanda. Ajung aici, cu scopul de a petrece o vacanță, pictorul Egor Pașchievici și profesorul arheolog Nazarie. Acesta din urmă prezintă și o înclinație spre artă, fiind poet. În momentul în care gazda arată celor doi musafiri tabloul surorii sale moarte, Christina, totul se coase într-o aură misterioasă, cei doi fiind convinși că se întâmplă ceva straniu la mijloc. Pictorul o visează pe Christina ademenindu-l, iar din acest moment viața lui ia formă în două lumi diferite: una alături de un om de dincolo, una alături de Sanda, lumi în care noi, cititorii, ne putem transpune doar prin lectură. Motivul focului va avea o importanță capitală în ceea ce privește finele firului epic.
Bazat pe eternul mit al iubirii imposibile dintre un muritor și un suflet de dincolo, romanul va conchide desăvârșirea atinsă de domnișoara Christina. Ideea androginică este susținută din două direcții: mai întâi Egor Pașchievici cade în capcana Christinei care pusese stăpânire pe mai multe suflete, însă și aceasta din urmă va fi pradă a iubirii pentru un muritor.
Opera este un exemplu pentru fiecare din noi de a încerca să descoperim ce se află dincolo de această lume mercantilă în care trăim; orice idee năstrușnică fulgerată de un oricare neuron poate fi un impuls a ceea ce dorim să vedem dincolo de sticla oglinzii; tabloul poate fi idealizat în orice alt obiect din universul fiecăruia din noi care ne va ajuta în final să trecem granița dintre ego și alter-ego... să fim adepții maniheismului.
Citat: ”Simțea cu precizie gândurile Christinei răsărindu-i în minte; le putea deosebi acum, fără nicio greutate, de gândurile și spaimele lui. Era totuși mult mai puțin înspăimântat decât se temuse; îl apăsa apropierea Christinei, aerul pe care îl înghițea era tot mai fierbinte, mai rarefiat, dar izbucnea cu toate acestea să rămână în picioare, fără să-i tremure mâinile, fără să i se rătăcească mintea.”, ”…și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde….”
“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)
Autor: DorohoiNews.ro