A fost odata ca niciodata o femeie ce locuia intr-un sat mic de munte. Era iarna lui decembrie al unui an uitat de calendar. Si era seara, iar afara fireste ningea ca in povesti. Iar femeia statea in geamul cel micut ce dadea spre prispa uitandu-se la gardurile apasate de zapada. Sus se ridicau colacei de fum alb prin hornurile micute.
Era frig afara insa cald in casa. Si visa femeia noastra la zile si la nopti. Si uite asa incet incet peretii casei se subtiau asemeni fumului sau negurii ce se lasase pe varfurile muntilor si ca prin minune se vazu ridicandu-se usor usor intr-un zbor lin deasupra norilor de plumb. Si era liniste iar fulgii se roteau in juru-i ca un fald al unei rochii de zane din povesti. Nici ea nu stia unde sa-si intoarca privirea prima data, mirarea si uimirea i se intiparisera in ochii negri si adanci.
Si plutind asa usor usor, a ajuns pe un tarm de nimeni stiut, unde ca prin minune nu era pic de zapada. Era Tara Nimanui. Si cum statea ea asa ii aparu in fata o fetita frumusica. S-a uitat la fetita-i din fata si ceva o rodea si nu stia ce anume. A intrebat-o cum o cheama si de unde vine? Fata i-a raspuns ca o cheama Ieri si vine din Tara de Dinapoi. Femeia nu a inteles nimic dar nu a insistat. A intrebat unde se afla iar fetita i-a raspuns zambind ca e in Tara Nimanui. Din nou femeia s-a uitat derutata la fetita. Atunci fetita a intebat-o daca vrea sa vina cu ea in Tara de Dinapoi. Insa femeii i s-a facut frica. Ceva ii spunea ca nu ar fi bine sa mearga incolo.
Fata a linistit-o spunandu-i ca nu va pati absolut nimic sa aiba incredere in ea. Astfel incat cu tragere de inima a acceptat. Intr-o clipita totul s-a schimbat insa spre stupefactia femeii se vazu in casa parinteasca. In fata ei era camera in care a crescut, iar tatal si mama ei statea susotind langa un brad ce stralucea enigmatic, trebaluind si razand pe infundate. Apoi s-a facut liniste si totul s-a cufundat in intuneric. Doar globurile luceau tainic. Parea ca totul a adormit. Un val de abur usor se lasa de nicaieri in jurul bradului si clinchet de clopotei se auzeau in departare. Inima femeii batea cu putere si in ochi ii lucira colturi de lacrimi. Timpul parea sa se opreasca in loc. Ochii o usturau de asteptare iar inima batea nebuneste de sa-i sparga pieptul. Apoi o caldura imensa o cuprinse peste tot corpul si ii arse palmile iar o lumina o orbi pret de cateva clipe. A stat putin si a deschis ochii.
In jur era camera ei in fata geamul cel micut afara gardurile apasate de zapada. Aiurita se uita in juru-i cautand Tara Nimanui. Nu era nicaieri, nici camera, nici parintii, nici fetita. Doar clinchetul de clopotei se auzea usor usor pe strada. Si-a sters ochii pe la colturi si a zambit. Abia acum si-a dat seama ce minunata a fost Tara Nimanui vazuta pret de o clipa condusa de fetita venita din Tara de Dinapoi. Abia acum a realizat ce o rodea asa pe tacute. Era privirea lasata sa curga din doi ochi negrii si adanci. S-a uitat repede in oglinda si atunci i s-au deschis zarile vazandu-si ochii cei negri si adanci, mari si mirati. Era ea doar ea ... fetita din Tara de Dinapoi. Si-a deschis palma si in causul ei era o steluta.
Se auzeau clopoteii la poarta casei; "Ahoo ahoo copii si frati.... stati putin si nu manati..." Femeia iesi in graba deschizand poarta si intreband copiii imbujorati daca stiu unde este tara lui Mos Craciun? Ea stia, doar fusese acolo chiar daca pret de o clipita. Doar locuia in Tara Nimanui. Si inima ii zbura lin asemeni colaceilor de fum ridicati din hornurile caselor, impletita in clinchetul clopoteilor si in voalul fulgilor de nea.... si se lasa asa purtata usor usor zambind fericita dorindu-si cu ardoare sa ajunga macar inca o clipita in Tara Nimanui, in tara lui Mos Craciun.
Oare voi stiti unde locuieste cu adevarat Mos Craciun?
PS: Nu uitati niciodata de Mos Craciun. Nu trebuie sa o spuneti neaparat. Este suficient sa credeti. Daca faceti asta nu se stie niciodata cand veti avea prilejul sa zburati in Tara Nimanui. Trebuie sa sperati intotdeauna. Sperand nu veti muri niciodata. Nici voi, nici Mos Craciun, nici Tara Nimanui. (DorohoiNews.ro)