EMINESCU 15 ianuarie – 1850

Motto: astăzi s-a născut/ cel de ne-ntrecut/ astru-al poeziei...            
                                         
Doamne Mihai, te naşti-renaşti mereu
mileniul nostru este trist şi greu.
Efervescenţa e un act anost
şi legea lumii nu-şi mai află rost.
 
Nu mai doinesc - fecioare - la izvor,
s-a ofilit în grai cuvântul DOR,
potecile prin codri s-au uscat,
românii-n pribegie au plecat...
 
Pe-aici suntem departe de Carpaţi,
din datini - nu ne-am vrut înstrăinaţi.
Fugim în stol spre flacăra Treimii
şi am ajuns să îndrăgim străinii.
 
Zâmbeşte-ne MIHAI, e sărbătoare
şi te serbăm în flame de ardoare;
Tu stai golaş în gerul dur - sărmane,
iar noi încotoşmănăm groase sumane.
 
Dar hai şi gustă, ţi-am adus colaci
ca-n vremuri, precum oamenii săraci
şi tot aşa - precum în vechii ani,
ţi-am adus vin de la Botoşani.
 
...Luceafăr blând, acei ce te-au tocmit,
nu cel mai mândru loc ţi l-au găsit.
Statuia Ta putea să steie - pură,
lâng-o biserică...pe bătătură.
 
Mihai, birjari de ideologii,
te-au fost hulit cu noi, în pribegii
şi iată, aşa trişti sărbătorim
şi naşterea - poete, ţi-o slăvim.
 
Bine-ai venit MIHAI - luceafăr clar,
din nou vom vinde paglici la ziar,
dar slava ta se suie-n zări albastre
ţâşnind etern - din inimile noastre!
IZ  DE  EMINESCU
 
De multişor prin timp m-am legănat,
prin multe primăveri şi alte brume
şi iată că-ntr-o zi am cugetat
să îmi zidesc şi eu un rost prin lume.
 
Frate Mihai - şi iată: m-am nuntit.
Chiar bunul Dumnezeu ne-a pus cunună
Mesenii, lăutarii au venit
purtând pe umeri falduri lungi de lună.
 
Știam că-ţi plac pădurile de-argint.
în palma lor noi am săltat o nuntă.
Eram ca două flori de mărgărint,
eu înspicat şi draga mea... căruntă.
 
Eu te-am simţit c-ai fost printre meseni.
Cioporul tot - aşa cum se cuvine.
Din patru zări s-au strâns samariteni
s-asculte prea-cântările divine.
 
În cinstea ta eu am rostit un vers.
Luceafărul şi-a pus mândre veşminte
şi a căzut în jos - din univers
să stea la masă şi să ia aminte.
 
MIHAI, tu niciodată n-ai nuntit
şi n-ai postit în zilele de vineri,
cu famenii mereu te-ai războit
izbindu-te mereu de-"ai noştri tineri".
 
Și a fost toamnă, iarna cade iar,
românii neaoşi sau din emigrare
află de Ţară - veşti de prin ziar
şi se închină celui ce ne are.
 
Luceafăr blând, astăzi sărbătorim
că te-ai născut din veci spre pretutindeni.
Noi, în credinţa noastră te iubim
şi te stropim cu izuri de armindeni. George Filip, Montreal, Canada (DorohoiNews.ro)