IHTIS: Dl. Bara Haki Abdulaki & Dl. Mircea Lorin Crihan – gânduri şi fapte

Anul lăsat în urmă a scos în evidenţă (mai mult ca în alţi ani) activismul social şi voluntariatul în sfera dizabilitatii. Viaţa îşi urmează cursul şi, pe temelia creată, zi de zi oamenii năzuiesc la mai mult, la mai bine, amintindu-şi unii de alţii chiar şi acum, când frigul şi troienele îi despart.

Prin gestul său, Dl. Bara Haki Abdulaki, vine să întărească ceea ce în luna septembrie cugeta: „Sper să nu rămână numai la stadiul de şedinţă ce se întâmpă aici; sper să fim în stare să facem ceva: sper să fie şi alte întâlniri periodice similare, dar mai sper să fie şi fapte”.

Iar faptele nu întârzie să apară: Astăzi, Dl. Bara Haki Abdulaki a reuşit să aducă la Asociaţia IHTIS un fotoliu rulant ce va ajunge la un beneficiar căruia îi face trebuinţă, preşedintele Asociaţiei „Kinder In Not” – Dl. Mircea Lorin Crihan (Pomîrla) fiind autorul donaţiei.

„La Asociaţia IHTIS ajung cereri de diverse tipuri. Solicitările ce nu ţin de misiunea noastră sunt direcţionate spre cei în măsură a ajuta. Mijloacele asistive însă, ne sunt de mare ajutor. Este îmbucurător să poţi răspunde prompt dorinţei cuiva de a ieşi din casă, de a scăpa de singurătate, de izolare. Până ce NU a apărut automobilul, nimeni nu s-a gândit la autostradă. La fel, dotarea cu fotolii rulante a tinerilor cu dizabilităţi fizice şi prezenţa acestora în locurile publice, pot conştientiza importanţa rampelor de acces în toate instituţiile dorohoiene. Faptul că gândurile Dlui Bara şi ale Dlui Crihan s-au îndreptat astăzi spre IHTIS şi spre membrii săi, ne onorează şi le mulţumim sincer!” – afirmă Mihaela Mihăescu.

La Masa Rotundă din 5 septembrie 2011, poetul de origine irakiană Bara Haki Abdulaki, dedica membrilor Asociaţiei IHTIS, următoarele versuri: 

AMARUL REPLICII
Nu-mi spune că am un handicap, gândeşte!...
Oare ai băut amarul ca mine?
Ai adormit plângând, cu tovarăşul tău, perna?
Mă întreabă, cu inocenţă... de-s şchiop.
Îi răspund simplu: nu ştiu...
Nu-mi spune că sunt handicapat, întinde-mi mâna, frate!
Ai să mă vezi în cursă, trecând cu brio, cu tine împreună,
Tu alergi bucuros, amintindu-mi de intimitatea mea, nu de mila voastră...
Încorporaţi-mă, cu voi toţi, prieteni, şi suprimaţi-mi durerea mea profundă!
Îndepărtaţi-mi depresia şi anii care trec şi micşoraţi restricţiile mele.
Sunt ca un prizonier... (DorohoiNews.ro)