Filmul despre dorohoianul Crulic a primit Trofeul Uniunii Cineaștilor pe anul 2011

Sâmbătă, 17 martie, în cadrul unei gale care a avut loc la Cinema Studio din Capitală, filmul „Crulic- Drumul spre dincolo" de Anca Damian a primit marele premiu şi trofeul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pe anul 2011.

"Crulic-Drumul spre dincolo" este o documentare a cazului lui Claudiu Crulic, mort într-o închisoare din Polonia, după ce a fost în greva foamei 90 de zile, ca semn de protest, pentru a-şi arăta nevinovăţia. Vocea lui Crulic este cea a actorului Vlad Ivanov, care spune povestea unui tânăr care a crescut la Dorohoi, îngrijit de mătuşile sale şi care toată viaţa a încercat să se descurce. În încercarea sa de a se descurca, Claudiu Crulic (Bobi, cum îi spuneau membrii familiei) a ajuns în Polonia unde, printr-o înlănţuire nefericită de evenimente, a ajuns într-o închisoare, acuzat de furt şi convins de nevinovăţia sa, a protestat în singurul mod în care putea face asta în închisoare: a intrat în greva foamei. Autorităţile române şi poloneze s-au arătat surde la cererile tânărului care a murit într-un spital, ajungând să nu mai fie recunoscut de familia sa. Cele cinci minute ale filmului, care au apărut pe internet cu câteva săptămâni înainte de premiera internaţională a filmului, la Locarno, au avut impactul care a făcut-o pe Anca Damian să creadă mai mult în misiunea proiectului la care a lucrat ani de zile", după cum a mărturisit autoarea, la Anim`est.

"Scopul meu a fost să transmit emoţie", a spus Anca Damian. Şi, pentru că mare parte din emoţia filmului vine din vocea blând-resemnată care spune povestea la persoana I, cel mai bun om pentru acest rol a fost Vlad Ivanov. Actorul, care în timpul proiecţiei din deschiderea Anim`est a privit atent ecranul, stând în picioare, a ţinut să îşi arate "curata apreciere şi admiraţie faţă de echipă".

De fapt, "Crulic", coproducţie româno-poloneză, este un film care frânge inima spectatorilor, în orice limbă ar vorbi ei. Crulic, un bărbat cu o poveste comună, cu mici drame ale existenţei, ajunge, la jumătatea filmului, să fie excepţional prin determinarea demersului său, de a face greva foamei pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Acestui aspect se adaugă şi un sistem kafkian al justiţiei poloneze şi surzenia autorităţilor române la cererile tânărului.