LECTURA DE WEEKEND: O mai scurtă istorie a timpului

Titlu: O mai scurtă istorie a timpului

Autor: Stephen Hawking și Leonard Mlodinow

Anul apariției: 2007

Scurtă prezentare: Richard Feynman spunea: ”Suntem norocoși că trăim într-o epocă în care se mai fac încă descoperiri. E la fel ca descoperirea Americii – o faci numai o dată. Epoca noastră este epoca în care descoperim legile fundamentale ale naturii.” Afirmația este demonstrată de fizicienii autori ai cărții puse în discuție, prin cuvinte simple dar cu înțelesuri profunde.

Întrebări precum: Care este natura universului? Care este locul nostru în univers, de unde provenim și noi, și el? De ce universul este așa cum este? vor avea un răspuns, prin adoptarea unei anumite imagini a lumii pe care cei doi autori o conturează prin această lucrare. Astfel, secolul XX a fost a fost acela al transformării imaginii omului despre univers: am înțeles cât de neînsemnată e propria noastră planetă în vastitatea universului și am descoperit că timpul și spațiul sunt curbate și inseparabile, că universul se extinde și că a avut un început în timp.

Teorii precum cea a supercorzilor în comparație cu cea conform căreia turnul infinit de broaște țestoase susțin un pământ pun în evidență dorința oamenilor de a da o explicație cât mai profundă pentru lucrurile care se întâmplă în funcție de argumentele pe care le au la îndemână. Ideea că spațiul și timpul pot forma împreună un spațiu finit, cvadridimensional, fără singularități sau granițe, ca suprafața Pământului, dar cu mai multe dimensiuni ar putea fi o nouă posibilitate de înțelegere a universului, implicând pe de o parte relativitatea generală, iar pe de altă parte, mecanica cuantică.

Concepția finală la care autorii ne îndeamnă este un raționament la care fiecare dintre noi accede: ”Dacă vom descoperi o terorie completă, ea va deveni cu timpul inteligibilă în linii generale peentru oricine, nu numai pentru câșiva oameni de știință. Atunci, noi cu toții, filozofi, oameni de știință și oameni obișnuiți, vom putea discuta pe marginea întrebării de ce noi și universul existăm. Dacă vom găsi un răspuns, acesta va fi triumful final al rațiunii umane – deoarece atunci vom cunoaște cugetul lui Dumnezeu.”

Citat :”Dar a spune că universul este determinist este același lucru cu a afirma că viitorul nostru este totuși predeterminat, chiar dacă nu avem capacitatea cerebrală de a efectua calculele necesare.”, ”În situația în care călătoria în trecut ar fi posibilă, întrebarea ar fi de ce nimeni n-a venit din viitor la noi, ca să ne spună cum s-o facem.”, ”Așadar, dacă vă întâlniți cu antipersoana dumneavoastră, nu dați mâna – ați putea dispărea amândoi într-o mare explozie de lumină.”, ”Atâta timp cât noi credeam că universul are un început, rolul creatorului părea clar. Dar, dacă universul este realmente complet autoconținut,neavând limite sau margini, neavând nici început, nici sfârșit, atunci răspunsul la întrebarea care este rolul creatorului nu mai apare atât de evident.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro