LECTURA DE WEEKEND: Parfumul

Titlu: Parfumul (Cu titlul original Perfume)

Autor : Patrick Süskind (n. 26 031949)

Anul apariției : 1985

Scurtă prezentare: Suntem obișnuiți să privim lumea din jurul nostru prin diferite prisme: cultură, rasă, nivel intelectual, origine, culoare, puncte comune, idealism ... Poate că puțini ne-am gândit cum miroase această lumea în care trăim ...

O variantă de a simți lumea ne-o oferă Patrick Süskind, prin această scriere neverosimilă. Personajul central este creat în pielea lui Jean-Baptiste Grenouiller. Viața acestuia începe într-un loc ciudat (o grămadă de pește) și continuă prin orfelinate și printre oameni fără sentimente, întrucât supraviețuirea sa este o adevărată minune. Capacitatea supranaturală de a mirosi și cele mai șterse miresme ajunge să îl definească pe Grenoiller drept un personaj straniu pe de o parte, pe de altă parte, însă, îi croiește un ideal: vrea să creeze parfumul perfect. Fiind angajat ca ucenic la o parfumerie franțuzească a secolului XVIII, protagonistul află secretele conservării mirosului și astfel visul său capătă materialitate, întrucât parfumul perfect reprezentat de mirosul unor fete fecioare din ținut îl va face să pună capăt multor vieți. După uciderea acestora, le împacheta în pânze îmbibate cu grăsime, iar rezultatul era o picătură din parfumul final. După ultima sa crimă, când parfumul mult visat este gata, Jean Babtiste este prins și condamnat la moarte.

Finalul nu este unul care probabil să ne ofere sentimentul mulțumirii; dorinţa imposibil de învins de a poseda mirosul de fată tânără, pasiune care îl va mistui şi îi va purta paşii în pustietate, îl va transforma într-un criminal de temut și îl va încadra în cele din urmă pe Süskind în autorul care-și definește personajul prin împlinirea supremă – iubirea.

Firul epic în sine, împletit cu stilul siropos al autorului redau lumea în registru olfactiv atât de bine încât parcă poţi simţi mirosul Parisului, mirosul ființelor din jurul tău, aroma dulce a singurătăţii în completarea unei societăţi nenorocite. Patrick Süskind prezintă, deşi fără a-l promova neapărat, un spaţiu incredibil la prima vedere, dar care convinge treptat: al perfecțiunii dumnezeiești în chip de mască dincolo de care se ascunde păcatul. Lăsând însă această perspectivă, “Parfumul” este o poveste remarcabil scrisă, o lume care se ridică deasupra binelui și a răului, un joc între viață și moarte, despre obsesii și despre senzațįi, despre neobișnuit care ia forma unui sentiment atât de bogat şi intens în dimensiunea sa concretă.

Citat : “De mireasmă nu era chip de ferire. Căci ea era geamăna respirării. Pătrundeau împreună în lăuntrul omului şi nimeni nu avea cum să se apere dacă voia să trăiască. Mireasma pătrundea direct în inimă, desluşind acolo definitiv înclinaţia de dispreţ, plăcerea de silă, dragostea de ură. Cine devenea stăpân peste miresme, stăpânea şi inimile oamenilor...”, “Acum mirosea ceea ce ţinea de fiinţa umană, sudoarea subsuorilor, grăsimea părului, izul de peşte al sexului şi le mirosea cu cea mai mare plăcere. Transpiraţia ei era la fel de proaspăt înmiresmată ca briza mării, seul pletelor adia dulce ca uleiul de nucă, sexul ca un buchet de nuferi, pielea ca floarea de cais...”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro