Schimbări în codul insolvenţei: Datoriile unei firme în insolvenţă, plătite din averea personală
Persoanele cărora le este imputată insolvenţa unei firme ar putea fi obligate să acopere din propria avere, parţial sau integral, datoriile societăţii respective şi nu vor mai avea dreptul să ocupe poziţia de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit Mediafax.
Persoanele cărora le este imputată insolvenţa unei firme ar putea fi obligate să acopere din propria avere, parţial sau integral, datoriile societăţii respective şi nu vor mai avea dreptul să ocupe poziţia de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data hotărârii judecătoreşti definitive
Noile prevederi sunt incluse în draftul Codului insolvenţei, aflat încă în discuţie, obţinut de MEDIAFAX.
La capitolul privind atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, documentul stabileşte că, în cazul în care în raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvenţă să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă.
Se va considera că acele persoane sunt responsabile dacă au folosit bunurile sau creditele firmei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerţ în interes personal sub acoperirea firmei, au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, firma la încetarea de plăţi, au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul firmei ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura firmei fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi, au plătit sau au dispus să se plătească, în luna precedentă încetării plăţilor, cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidator, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se va prezuma.
Acţiunea se prescrie în termen de 3 ani, iar prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii.
„Persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăţi, va fi decăzută din acest drept, timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii", se arată în proiect.
Răspunderea persoanelor în cauză nu va putea fi însă angajată dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au contribuit la starea de insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au contribuit la starea de insolvenţă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Răspunderea nu va putea fi angajată nici dacă în luna precedentă încetării plăţilor au fost efectuate, cu bună-credinţă, plăţi în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, cu condiţia ca acordul să fi fost de natură a conduce la redresarea financiară a debitorului şi să nu fi avut ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori.
Premierul Victor Ponta declara în luna aprilie că trebuie instituite sancţiuni în cazul persoanelor care introduc în mod fraudulos firmele în insolvenţă, pentru a nu plăti taxe şi impozite.Firmele în insolvenţă cu bunuri în leasing intră în proprietate dacă achită ratele curente.
O firmă care are bunuri printr-un contract de leasing şi intră în insolvenţă poate deveni proprietarul acelor bunuri dacă îşi achită ratele curente şi obligaţiile la zi faţă de societatea de leasing, chiar dacă nu şi-a plătit datoriile înregistrate la momentul deschiderii procedurii insolvenţei. Noua regulă este inclusă în draftul Codului insolvenţei, aflat încă în discuţie, obţinut de MEDIAFAX.
„În cazul contractelor de leasing în derulare la data deschiderii procedurii, ratele curente de după deschiderea procedurii nu vor fi înscrise în tabelul creditorilor, fiind plătite la scadenţă. Pentru ratele anterioare înscrise în tabel, acestea vor urma regimul juridic al creanţelor din categoria din care fac parte, iar neachitarea lor nu va putea fi invocată ca temei al refuzului finalizării contractului şi transferului dreptului de proprietate, dacă ratele curente şi celelalte obligaţii curente de după deschiderea procedurii au fost respectate", este stabilit în document. In prezent, firmele de leasing pot refuza transferul dreptului de proprietate dacă obligaţiile, atât restante, cât şi curente, calculate în sarcina debitorului aflat în insolvenţă nu sunt achitate integral.
Codul mai prevede că acele creanţe provenind din contractele de leasing reziliate înainte de deschiderea procedurii insolvenţei vor fi înregistrate în diferite modalităţi, şi anume după ce sunt achitate alte creanţe prioritare dacă proprietatea bunurilor este transferată debitorului ori va fi înregistrată doar diferenţa dintre valoarea întregii creanţe şi valoarea de piaţă a bunurilor ce fac obiectulcontractului de leasing stabilită de un evaluator independent, dacă bunurile sunt reposedate. Dacă unul sau mai multe din bunurile reposedate au fost vândute de câtre societatea de leasing până la data întocmirii tabelului preliminar al creanţelor, pentru aceastea se va deduce din totalul creanţei de inregistrat preţul obţinut la vânzare.
Sursa: realitatea.net
