Taxele notariale, de după cumpărarea locuinţei: care sunt ele şi care e costul?
Cele mai multe costuri suplimentare sunt achitate la notariat. Banii nu rămân însă în întregime la notari, ci sunt direcţionaţi mai departe, către instituţiile statului. Prima astfel de taxă este impozitul pe venit. Aceasta se aplică pentru orice fel de înstrăinare a unui imobil.
„Impozitul pe venit se aplică indiferent dacă este cazul de vânzare sau schimb de locuinţă, dacă este vorba despre un contract de întreţinere sau o rentă viageră, dacă e cazul de dare în plată sau aport în natură la capitalul social al unei societăţi. Nu sunt scutiţi de impozitul pe venit nici cei care donează, cu excepţia celor care sunt rude până la gradul 3”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro avocat Ionel Butaru.
Locuinţele care au stat mai mult de trei ani la proprietar sunt taxate mai puţin
Calculul impozitului se face diferenţial, în funcţie de caracteristicile imobilului. De exemplu, pentru locuinţele dobândite în urmă cu cel mult trei ani de la data înstrăinării şi au un preţ de până în 200.000 lei, deci echivalentul a aproximativ 45.500 euro, impozitul este de 3% din valoarea de tranzacţie. Pentru un preţ mai mare, impozitul este de 6.000 lei, la care se adaugă 2% din ce depăşeşte suma de 200.000 lei.
În cazul imobilelor mai vechi de 3 ani, din momentul înstrăinării şi cu o valoara de cel mult 200.000 lei, impozitul scade la 2%. În cazul unei sume mai mari, impoztul este de 4.000 lei, la care se adaugă 1% din ceea ce depăşeşte pragul de 200.000 de lei. Există însă şi excepţii de la plată.
„Singurii care nu trebuie să plătească impozitul pe venit sunt rudele şi afinii până la gradul 3, inclusiv soţi”, continuă avocat Ionuţ Butaru.
Persoanele juridice plătesc doar o treime din suma achitată de persoanele fizice, pentru cartea funciară
Următoarea taxă care trebuie achitată este cea de carte funciară. Aceasta este necesară pentru intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului. Aceasta se calculează diferit pentru persoane fizice şi persoane juridice. Mai precis, persoanele fizice plătesc 0,15% din preţ, iar persoanele juridice au un tarif preferenţial de 0,5% din preţ. Deşi se plăteşte la notar, taxa de carte funciară este direcţionată apoi la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Singurul cost care rămâne notarilor este onorariul notarial. Procedura de calcul este similară: procent din suma trecută în contractul de vânzare-cumpărare. Dar pentru a nu fi înşelaţi de clienţi care subestimează intenţionat costul locuinţei, notarii solicită ca preţul să se încadreze în nivelul pieţei, pentru tipul de locuinţă dat şi zona în care aceasta se află. Dacă preţul nu este valid, onorariul se va calcula în funcţie de valoarea imobilului, conform expertizei solicitate de notar şi efectuate de o societate autorizată. Potrivit calculelor Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, onorariul se calculează după cum urmează:
· 1.000 de lei pentru imobile cu valoare aproximativă de până la 55.000 lei (12.500 euro)
· Pentru imobile cu valoare mai mare de 12.500 euro şi până în 62.500 euro, onorariul este de 1.000 de lei plus 1% din suma care depăşeşte pragul inferior
· Pentru imobile cu preţ de peste 62.500 euro, dar până în 128.000 euro, onorariul este de 3.200 de lei plus 0,75% din suma care depăşeşte pragul inferior
· Pentru imobile care depăşesc suma de 128.000 euro, onorariul este de 5.300 lei plus 0,5% din suma care depăşeşte pragul inferior
La onorariu se adaugă şi 24% TVA, bani pe care notarii îi virează în contul bugetului de stat. Alţi aproximativ 20% se duc la contribuţiile de sănătate şi în impozitul pe venit. În plus faţă de toate acestea, persoanele juridice mai au datoria de a plăti taxa de cadastru şi publicitate imobiliară, respectiv 100 de lei plus 1% din valoarea declarată a imobilului. Şi această operaţiune se desfăşoară tot la notar. Sursa: media.imopedia.ro