Colegiul Naţional „Grigore Ghica” Dorohoi - POVESTEA TEIULUI

Seara lui 16 Ianuarie 2013 i-a reunit pe elevii clasei a XI-a E de la Colegiul Naţional „Grigore Ghica” Dorohoi la emoţionanta şi mirifica „Povestea Teiului”. Activitatea - din cadrul proiectului „Zilele Eminescu”-, în parteneriat cu Clubul Copiilor Dorohoi, s-a desfăşurat într-un decor de aduceri aminte, şi a cuprins trei momente sensibile şi creative:
1. Istoria Teiului - adevărat simbol al iubirii;
2. „Dulcea mea Doamnă, Eminul meu iubit;
3. Vizionarea filmului „Un bulgăre de humă” (1989) (Ion Creangă şi Mihai Eminescu) în regia lui Nicolae Mărgineanu.

„Povestea Teiului”, a fost realizată şi coordonată de elevii Cărăuşu Andreea - director Departamentul Cultură, educaţie şi programe şcolare C.Ş.E. „Grigore Ghica” Dorohoi, Ifrim Elisabeta – vicepreşedinte C.Ş.E. „Grigore Ghica” Dorohoi, Rotariu Eduard – director Departamentul Sport şi programe de tineret, şi profesor Monica Ifrim.
     
Teiul, în poezia lui Eminescu, este un protector simbolic al tinerilor îndrăgostiți, al iubirii romantice, al paradisului. Criticii literari au emis ideea că teiul, în poezia lui Eminescu, este „arbore - casă cu făpturi paradisiace... protector al perechii de îndrăgostiți... al perechii edenice de dinaintea căderii în păcat”. Iubirea pură, aproape adolescentină, este ilustrată de florile teiului: „Vom fi singuri-singurei, / Iar în păr înfiorate / Or să-ţi cadă flori de tei.” (Dorinţa)

„Sub şirul lung de mândri tei /Şedeau doi tineri singuri: / (...) // Miroase florile-argintii / Şi cad, o dulce ploaie, /Pe creştetele-a doi copii” (Luceafărul).
      
La Eminescu este „dragoste şi durere de dragoste”, spunea cândva Tudor Arghezi. Sentimentul iubirii este integral, fără limite; lumea sa de vis, aspirația spre o iubire totală în mijlocul naturii este redată superb în poezia „Lasă-ți lumea”:

„…Lasă-ți lumea ta uitată, /Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe.// …E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți. /Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!”
     
Mihai Eminescu, îi scria, într-una din cele 93 de scrisori adresate Veronicăi Micle: „Ce ai tu de împărţit cu teii, cu florile şi frunzele de tei? Poate unde eşti aşa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora: „Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz, /Desigur că la noapte un tei am să visez. /Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei, /Desigur toată noaptea visez la ochii tăi.” (Ifrim Elisabeta – vicepreşedinte C.Ş.E. Colegiul Naţional ”Grigore Ghica” Dorohoi, prim- vicepreşedinte C.J.E. Botoşani.)

„...Oare ochii ei o mint/Sau aievea-i, adevăru-i?/Flori de tei el are-n                                                
păru-i/ Și la șold un corn de-argint.//...Ea privi atunci în jos,/Trece                                                
mîna pe la tâmple,/ Iară inima-i se împle/ De un farmec dureros.”                                                   
(Mihai Eminescu, „Povestea teiului”)