La aniversarea a 20 de ani de existenţă a şcolii, la 1 noiembrie 2009, cuvântul directorului de atunci al şcolii, prof. Vlaescu Valerian, adresat participanţilor la această festivitate, a cuprins şi opţiunile şcolii în primele două decenii de existenţă (publicate ulterior în revista „Octogon” nr. 18 din decembrie 2009).
Cu mult înainte de acel moment anivesar, a ţinut să caracterizeze neodihna obştei acestei şcoli cu verbe care să sugereze, cât mai fidel, toate cele făptuite în fiecare an al existenţei ei.
De ce verbe şi nu adjective?! Fiind unul dintre cei care a avut şansa de a scrie istoria acestei şcoli, apreciez că verbele dăltuiesc în piatră mai mult faptele decât vorbele.
Acum, la aniversarea întâiului sfert de veac al existenţei şcolii, voi completa ceea ce s-a rostit atunci, doar cu ultimele cinci verbe care vor păstra vie, în timp, amintirea acestei şcoli:
1989 – să existe
1990 – să-şi strângă rândurile
1991 – să răzbată
1992 – să spere
1993 – să îndrăznească
1994 – să cuteze
1995 – să polarizeze
1996 – să confirme
1997 – să scruteze viitorul
1998 – să poarte un nume
1999 - să ofere
2000 - să fie tare ca veacul
2001 - să se înfrăţească
2002 - să aibă revistă: „Octogon”
2003 - să fie certificată „European Label”
2004 - să aibă carte: „Povestiri îngemănate”
2005 - să se modernizeze
2006 - să aibă clase „Step by Step”
2007 - să fie majoră
2008 - să aibă Centru de Documentare şi Informare
2009 - să exceleze prin olimpiade şi concursuri
2010 - să înmugurească: Parcul „Mihăiţă”
2011 - să fie 8zonată
2012 - să schimbe
2013 - să freamăte
2014 - să aniverseze
Care vor fi verbele definitorii în următorii ani?
Noi generaţii de profesori, elevi şi părinţi vor fi îndrituite să le dăltuiască în piatră, cu competenţă şi dăruire faţă de viitorul acestei şcoli. Am convingerea că trecutul acestei şcoli, dincolo de a fi chezăşia unui viitor care să ne bucure şi să confirme, va fi o povară pentru truditorii ei.
Este, însă, o povară sa clădeşti o şcoală europeană, capabilă să reziste şocului viitorului?