Membrii Cercului de Spiritualitate - Seminarului Teologic Dorohoi, în pelerinaj la Mănăstirea Putna - FOTO

În perioada 24-25 februarie 2017, membrii Cercului de Spiritualitate din cadrul Aleph al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Iacob” Dorohoi au plecat în pelerinaj acasă la Voievodul Ștefan al Moldovei, loc unde noblețea spațiului românesc și trăirea ortodoxă reală se păstrează până în zilele noastre-Mănăstirea Putna.

Seminariștii dorohoieni, îndemnați de dragostea de Hristos și de trăirea românească autentică, au hotărât ca împreună cu Pr. Mihai Țigănescu, coordonatorul Cercului de Spiritualitate Alephsă petreacă două zile împreună la vestita Mănăstire Putna, loc de odihnă de mai bine de 500 de ani a celui mai drag domnitor al Moldovei. Pelerinajul a avut un program duhovnicesc și recreativ menit să-i bucure, să-i distreze și mai ales să-i facă să arunce o privire în tot ce înseamnă adâncul trăirii Ortodoxe.

Aceștia au fost primiți cu bucurie de părinții Putnei, integrându-se foarte repede în modelul de viață mănăstiresc. În aceeași seară, părintele Ieremia, invitatul tinerilor la dialogul seminariala vorbit foarte frumos despre vocație, curaj, mărturisire, iubire de credință și cea mai frumoasă vorbă rostită ce a rămas în inima tuturor a fost îndemnul duhovnicului său, Pr. Arsenie Papacioc și anume: „Țineți-vă candela aprinsă!”

A doua zi, tinerii au luat la pas drumul sfințit de Ștefan și au pornit spre Mănăstirea Sihăstria-Putnei. Acolo, în miez de Liturghie, sufletele lor tinere și ușor obosite s-au bucurat de întâlnirea cu Mântuitorul Hristos într-un cadru cu totul deosebit. Bucuria pelerinajului a fost sporită și de reculegerea la mormântul Pr. Proclu Nicău, monah trăitor în dragostea lui Hristos, ce a trecut la cele veșnice nu demult.

Pelerinii au continuat prin urcarea pe Dealul Crucii, loc în care legendele despre întemeierea Mănăstirii Putna parcă sunt și acum actuale. Apoi, mai spre seară, cu rucsacul încărcat cu delicioșii colăcei primiți din dragostea purtată de părinții mănăstirii, cu regret și chiar cu lacrimi în ochi,tinerii pelerini au părăsit mănăstirea cu promisiunea în inimalorcă vor reveni fără îndoială cât de curând.

Sentimentele trăite în aceste puține ore au fost de o înaltă intensitate. Smerenia împărătească a acelui loc, a acelor oameni prin excelență este copleșitoare. Vuietul copacilor de acolo este într-adevăr unul aparte. Este strigarea miilor de tineri, de bătrâni, de oameni în plinătatea vieții ce au rămas în istoria acelor locuri; strigare pe care astăzi au trăit-o și ei! (Dumitru Dan Zăhărescu – coordonator al Cercului de Spiritualitate ALEPH)