31 mai 2019 sau ziua în care cei 200 de absolvenți au pus un punct frumos și plin de semnificații, poate celei mai pline etape a devenirii lor.
Ne-am bucurat pentru ei (părinți, profesori, colegi) și ne-am lăsat, pentru o clipă, copleșiți de emoțiile lor și de ale celor care le-au vorbit: dl. Dorin Alexandrescu, primarul municipiului, conducerea liceului, diriginți. Am zâmbit și ne-am întristat în același timp pentru cei 4 ani trecuți, parcă, fulgerător. Am măsurat devenirea lor în premiile câștigate la olimpiade, în proiectele în care s-au implicat, în dăruirea cu care au înaintat pe drumul cunoașterii, în zâmbetele frumos colorate (cu care au reușit să alunge norii), în privirea deschisă spre un viitor pe care și l-au construit valorificându-și potențialul. I-am văzut, azi, frumoși și veseli, pregătiți să urce tot mai sus!
Am onorat realizările lor, școlare și umane, și am adăugat încă un 10 mare pentru: Ștefan Simion Opriță- șeful de promoție, pentru care, dincolo de media 10 cu care a finalizat liceul, se regăsesc performanțele la olimpiadele de informatică, științele pământului, matematică, fizică;
Loredana Agafiței-Olimpica generației, prezentă, an de an, la etapa națională a olimpiadelor de istorie, filosofie, religie și câștigătoare a peste 10 premii la etapele județene;
Iustinian Mihai-președintele Consiliului elevilor, de media 10 în cei 4 ani și tot de atât în activitatea de lider al elevilor din liceu;
Eduard Ababei-copilul cu zâmbet de poezie care ne-a învățat zilnic lecții și ne-a demonstrat că imposibilul e o provocare depășită!
Am privit, azi, o mare de inimi deschise cu care am vibrat și ne-am regăsit, mai mult ca oricând, în cuvintele sublime ale lui Nichita Stănescu-Adolescenți pe mare:
„Această mare e acoperită de adolescenți
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai sprijinindu-se cu brațul de curenți,
mai rezemându-se de-o rază țeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă, tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi-aştept
un pas greșit să văd sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţişi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.”