Istoria unor lucruri demult uitate: Partea II

Vorbim în articolul de astăzi despre elevi şi copii, despre probleme lor şi despre modul în care sunt priviţi de „oamenii maturi".

Trecut-au vremurile în care spaţiul public era un mediu al respectului şi bunelor maniere. Contemporan cu cât îţi arăţi mai multe proasta creştere cu atât te încadrezi mai bine în societatea tinerilor contemporani. Toată lumea se plânge că televiziunea, internetul şi lipsa unei griji continue din partea părinţilor ar fi principalele cauze ale dezinteresului elevilor, ca atare nimeni nu ştie ce trebuie făcut pentru a-i readuce pe calea cea bună pe rătăciţii lui „astăzi".

Comportament indecent, multe înjurături, priviri nervoase, multă indiferenţă şi mult tupeu. Iată caracteriticile adolescentului model pe care dacă nu ţi le-ai însuşit va trebui să ţi le însuşesti. De ce? Pentru că, în ciuda opiniilor îndreptăţite să îi judece pe adolescenţi, mulţi profesori şi mulţi părinţi nu ştiu că elevii, respectiv copiii lor afişează un comportament de această natură din princina lipsei de comunicare.

Hainele, superficialitatea şi manierele deficitare au devenit un mijloc prin care un adolescent se poate încadra în societate. Comportamentul a devenit o scuză şi un scut într-o lume în care prea ne grăbim să îi criticăm pe cei pe care nu îi înţelegem. Deseori, elevii discută între ei reproşându-le profesorilor sau părinţilor că s-au săturat de zicale de genul "pe vremea mea trebuia să...", "eu nu am avut avantajele tale" sau "uite câte ai tu comparativ cu copiii care nu au nimic, dar totuşi învaţă de rup". Acest soi de discurs cu vădită tentă ameninţătoare este genul de discuţie care îl îndepărtează pe elev. Indiferent de cât de adevărate sunt zicalele sus-amintite, constanta lor readucere în prim plan dăunează.

Din nefericire românii ca popor nu prea au fost învăţaţi să comunice, părinţii nu le explică copiilor la timp cum trebuie să reacţioneze în diferite situaţii, de la cele sentimentale, fizice sau intelectuale, însă se aşteaptă ca progeniturile lor să procedeze cum trebuie. Idee preconcepută, căci dacă nu ţi s-a explicat atunci când eşti pus într-o asemenea situaţie uneori intuiţia nu te ajută, aşa că faci greşeli.

De asemenea, la şcoală mulţi profesori au obiceiul de a se lua de copii cu scopul bine intenţionat de a le deschide ochii şi de a-i face să conştientizeze că fără şcoală nu pot ajunge prea departe. Aşa că apelează de multe ori la sintagme de genul "tu nu ai să iei Bacul dacă nu te apuci de învăţat", "deci, eu am impresia că vorbesc singură, întrucât din toată clasa asta nu m-a înţeles nimeni" sau "voi acasă dormiţi şi în bancă continuaţi". Remarcile acestea nu îi fac pe elevi decât să se complacă situaţiei în care se află, mulţi mi-au zis "oricum nu pot face nimic bine, aşa că de ce să încerc".

Bineînţeles că, un al treilea factor este şi copilul, care uneori chiar nu vrea să urmeze un drum corect. Cu toate că au avantajele intelectuale potrivite, mulţi pur şi simplu nu văd vreo utilitate în a învăţa. Convinşi şi observând că părinţii lor (unii cu studii superioare) au ajuns să lucreze în străinătate pentru a avea un trai decent, copiii nu cred în sistemul românesc, li se pare o pierdere de timp să îşi bată capul cu adevărat cu chestiuni şcolare.

Toţi aceşti factori duc la conturarea universului dorohoian şi nu numai. Cine e vinovat? Economia în cădere a ţării, poate sau mentalitatea învechită. Nu se ştie şi nici nu se va şti, cert este că înainte de a deschide "gura aceasta mare pe care o avem" ca naţiune mai bine ne-am uita în curtea noastră şi nu în curtea vecinului... (DorohoiNews.ro, Adriana D.)

Autor: DorohoiNews.ro