O lume privită din lumea mea... Iosef-Ioju Haimovici
Scriu rîndurile acestui editorial cu o anumită undă de nostalgie, bine înteles ca orice om hrănit cu istoriile şi legendele lui. Mare îţi este însă emotivitatea care se prezintă asupra ta, cînd mai planează şi o anumită prezenţă psihică, atunci cînd dai de locuri, oameni sau fapte şi numeroasele întîmplări.
Trebuie să recunosc şi o spun cu multă mîndrie că de Dorohoi mai toată viaţa mea este legată prin copilărie, tinereţe, adolescenţă şi maturitate, iar toate la un loc mi-au înfluenţat desvoltarea mea ulterioară.
Trăiesc în Israel de aproape 40 de ani, am colindat o lume întreagă cu voia sau fără voia mea, dar nu pot să uit că m-am născut într-o ţară minunată cu oameni minunaţi cum este România. Sîntem cu toţi români prin naştere, dar destinul ne-a îndepărtat geografic. Dar nu uităm, pentru că nu avem voie să uităm locurile natale, care întotdeuna se vor găsi în inimile noastre, analogînd cu cîntecului lui Ion Dolănescu:” Casa părintească nu se vinde”.
Apropo de casa mea părintească, fără ştirea mea au dărămat-o, aşezînd la timpul respectiv pe acest loc o caravană destul de primitivă, cu o firmă sobră, intitulată destul de solemn şi festiv, parcă “BAR-CAFE EUROPA” încît beţivii aveau deja un slogan dimineaţa la intrare, încă de pe vremea cînd România încă nu intrase în Europa : “ce vreţi am intrat deja în Europa!!!” In fine… Am făcut această introducere pentru a explica că eu din pornire sînt PRO-ROMÂNIA şi a tot ce este românesc.
A devenit o obişnuiţă pentru mine şi chiar pentru presa la care colaborez, că în urma concediilor mele, şi aici mă refer numai la cele efectuate în ţara mea de baştină, să le trimit cu “porţia” cît mai multe reportaje, care fără să mă laud le publicau în cîte o pagină sau două de ziar, şi acestea se întindeau pe cinsprezece sau chiar douăzeci de numere din ziarul respectiv.
Am scris deja mai multe despre “evadarea” din acest an, dar nu pot rămîne dator Dorohoiului şi să evit clipele plăcute şi tare interesante care mi-au furnizat întîlnirile programate sau nu, în urbea pe care o am în suflet.
DOROHOIENI DE SUCCES
Am auzit că sînt publicat într-o publicaţie dorohoiană. Bun! O noutate în vizita mea dorohoiană. Deci sînt la Dorohoi. Nu doresc să evit ocazia. Este vorba de o Agenţie de Presă. „DOROHOI NEWS” se numeşte. O întîlnire cu redacţia publicaţiei ar fi salutară, iar un simplu telefon mi-a rezolvat situaţia.
Ne găsim în una din sălile elegantului Hotel-Restaurant „Splendid” a oraşului. Hotelul în sine este gazda tuturor vizitelor mele dorohoiene. Iată-mă, aici, într-un colţ destul de vast, rezervat la cererea mea pentru întîlnirea mea cu Doamna şi Domnul Birta, proprietarii şi redactorii principali, care după un timp ne vom da seama atît eu şi soţia mea Sara de valoarea colosală a acestei Agenţii de Presă Dorohoiene pentru oraş şi împrejurimi. Asemenea întîlniri sînt apreciabile şi normale între redactorii de publicaţii cu autorii şi chiar cu editorii unde în cazul nostru după bucuria cunoaşterii reciproce şi a urărilor de rigoare, a urmat capitolul aşa ziselor discuţii profesionale şi chiar prieteneşti, iar alături de paharul cu cola, a sucului sau dece nu a unei beri reci şi bine venite, însoţite de o gustare care cu precizie tuturora le-a mers şi la inima, eu ca “gazdă” le-am prezentat simpaticilor şi chiar îndrăgiţilor mei învitaţi, cele doua volume scrise de mine la timpul respectiv despre mişcarea de cultură fizică şi sport a Dorohoiului şi împrejurimi: “Sportul a zâmbit la Dorohoi” şi “La braţ cu mingea pe Strada Mare”, pe care critica de specialitate le consideră unicate în România zilelor de ieri şi de azi.
Sînt un israilean care bate în mine un sînge dorohoian. Intreb şi vă întreb, unde se mai găseşte în România zilelor noastre, ca un autor să scrie, şi încă de departe de ţară, două cărţi pe teme sportive despre un oraş, la vremea respectivă uitat de lume, astăzi Municipiu. Motiv pentru care dacă nu au făcut-o organele municipale dorohoiene, Primăria sau Prefectura, au făcut-o Organizaţia Israilienilor Originari din Dorohoi şi la timpul reşpectiv, regretata ambasadoare a României în Israel, regretata Doamna Dr. Mariana Valeria Stoica.
Şi cum se întîmplă în asemenea împrejurări, între oameni calzi şi plini de voinţa, realitatea şi fantezia se interpătrund pînă ajung la un punct în care devin şi adevăraţi prieteni, urmare, pare se invitaţia şi vizita mea şi a soţiei chiar a doua zi la sediul Agenţiei, făcînd cunoştinţă la o adevărată cafea turcească aburindă cu domnul Birta junior şi viitoarea sa soţie şi ei membrii activi ai prestigiosului organ electronic care nu cunoaşte pauză, emiţînd şi publicînd zilnic multitudinea de ştiri din mai toate domeniile, atît centrale, judeţene şi bine înţeles locale, iar eu aşa zisul “erou” am fost intervievat şi fotografiat.
In discuţiile noastre devenite destul de amicale, de parcă ne-am fi cunoscut de o veşnicie, atît noi cît şi onoraţii membrii ai radacţiei DOROHOI NEWS, în speţă întreaga familie Birta, s-a remarcat cu adevărat între noi o atmosferă caldă şi de adevărată prietenie înfiripată, avînd chiar impresia că te găseşti la o adevărată sărbătoare familiară.
Exemplificînd şi concretizînd materialul alăturat, cred că delicateţia imaginilor fotografiilor alăturate sînt destul de edificatoare şi relevante în acest sens.