Consilii locale mai mici, în rural după recensământ
Unul dintre cele mai importante efecte ale recensământului se va vedea la anul, când avem şi alegeri locale, şi parlamentare. INS va comunica datele principale ale populaţiei, adică numărul de locuitori pe ţară şi pe localităţi, în timp suficient pentru a se ţine cont de ele la alegerile viitoare, a declarat Vladimir Alexandrescu, şeful Direcţiei de comunicare de la INS. Nu vom avea însă, în acel moment, datele pe vârste sau alte informaţii. Evidenţa populaţiei va transmite ca de obicei listele cu alegători, iar ele vor consemna, foarte probabil, discrepanţe uriaşe între populaţie şi persoanele cu drept de vot din circumscripţii, colegii etc.
Potrivit articolului 29 din Legea 215 privind administraţia locală, numărul consilierilor locali „se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei sau a oraşului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice la data de 1 ianuarie". În cei zece ani care s-au scurs de la ultimul recensământ, a crescut populaţia marilor aglomerări urbane şi a scăzut, din cauza migraţiei externe, populaţia rurală. Cele mai multe plecări s-au înregistrat în partea de nord-est a ţării, adică în Moldova.
Cum va influenţa componenţa numerică a consiliilor locale? Adrian Moraru, director adjunct la Institutul pentru Politici Publice, explică: „În unele localităţi mai mici vom avea mai puţini consilieri locali. Creşterea populaţiei din marile oraşe nu va schimba foarte multe, fiindcă e nevoie de un număr mare ca să treacă în altă categorie". Un oraş cu puţin peste 100.000 de locuitori, pe vechea statistică, ar trebui să-şi dubleze populaţia, la peste 200.000 de locuitori, ca să aibă patru consilieri în plus, de exemplu. În comunităţile cu sub 20.000 de locuitori este posibil să se fi pierdut câte două locuri în consilii.
Mai puţini parlamentari
„Există confuzia că avem un număr de parlamentari fixat prin Constituţie", spune Moraru. Legea fundamentală, însă, precizează că „numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării" (la articolul 62).
Potrivit Legii 35 din 2008, referitoare la alegerile parlamentare, normele de reprezentativitate sunt de 70.000 de locuitori pentru un deputat, şi de 160.000 pentru un senator. „Numărul locuitorilor care se ia în calcul", mai spune legea, „este cel rezultat în urma ultimului recensământ al populaţiei, publicat de Institutul Naţional de Statistică".
Acum, în Parlament avem 334 de deputaţi (18 de la minorităţi şi 316 aleşi), şi 137 de senatori. La o populaţie de 19 milioane, să presupunem, numărul deputaţilor aleşi va fi de 271, iar al senatorilor, de 119. Încă o dată, rămâne de văzut cât a scăzut „exact" populaţia. Impactul recensământului este clar: locuri mai puţine înseamnă bătălii încinse pe poziţiile eligibile de pe liste, ceea ce complică viaţa partidelor şi, mai ales, negocierile din USL.
Recensământul, scump pentru criză
Sumele folosite la „Euro census" au iscat dispute publice în mai toate ţările, cu atât mai mult cu cât recensămintele au loc într-un an cu reduceri bugetare drastice, în toată Europa. În Germania, ţară cu tradiţie în ceea ce priveşte protestele faţă de recensăminte, suma totală s-a ridicat la aproximativ 710 milioane de euro. În Marea Britanie, recensământul de anul ăsta a costat 730 de milioane de euro, dublu faţă de cel din 2001. (DorohoiNews.ro)