Dorohoi News Logo

Adio, INTIMITATE! Mesajele pe internet şi apelurile telefonice ale românilor vor fi supravegheate

romania-un-stat-big-brother

În mod oficial, stocarea datelor de trafic de telefonie şi de internet ale românilor ar putea începe în curând, dacă legea „Big Brother” va intra în vigoare. În realitate, operatorii telecom supraveghează de ani buni cu cine, cât şi când comunică clienţii lor, iar autorităţile au intrat de-a lungul timpului în posesia acestor informaţii, chiar dacă nu există un cadru legal care să le permită să-şi bage nasul în datele digitale ale românilor.  

Libertatea pe internet pare să fie într-un pericol mai mare ca niciodată. De la începutul anului, internauţii preocupaţi de soarta reţelei virtuale globale s-au confruntat cu acronime care mai de care mai ameninţătoare: Mai întâi SOPA şi PIPA, apoi ACTA, acum CISPA.

Studiourile de film şi casele de muzică fac eforturi tot mai serioase pentru a combate pirateria, considerată a fi un drept esenţial de mulţi dintre utilizatorii de internet, iar autorităţile vor să afle tot mai multe detalii despre comportamentul şi activităţile virtuale ale cetăţenilor, invocând nevoia de cybersecuritate. 

Colac peste pupăză, în România ar putea fi adoptată în curând în vigoare legea „Big Brother”, care vizează reţinerea datelor de trafic ce telefonie şi de internet.

Uniunea Europeană face presiuni asupra guvernanţilor de la Bucureşti şi ia în calcul chiar amendarea României în cazul în care Directiva comunitară privind păstrarea datelor (2006/24/CE) nu va fi transpusă în legislaţia naţională.

Ministrul Desemnat al afacerilor europene, Leonard Orban, a declarat, luni, 7 mai, că ţara noastră riscă să plătească 30.000 de euro pe zi dacă nu va adopta legea "Big Brother".
România riscă să plătească 30.000 de euro pe zi dacă nu adoptă Legea Big Brother

Ce este legea Big Brother şi ce ar putea aduce ea

Directiva privind păstrarea datelor (2006/24/CE) a fost adoptată de Parlamentul European în 2006 şi ar fi trebuit transpusă în legislaţia românească până la data de 15 septembrie 2007 (păstrarea datelor comunicaţiilor privind accesul la internet, poştă electronică şi telefonia prin internet ar fi trebuit să înceapă efectiv pe 15 martie 2009).

O lege în acest sens (Legea nr. 298/2008) a fost emisă de Parlamentul României pe 18 noiembrie 2008. Ea impunea operatorilor de telefonie şi furnizorilor de servicii de internet să păstreze, timp de şase luni, următoarele informaţii: numerele de telefon al apelantului şi al destinatarului, adresele de email IP-urile în cazul serviciilor de poştă electronică, ora iniţierii, ora încheierii şi durata unei comunicări, codurile de identitate ale celularelor precum şi locaţia echipamentelor de comunicare mobilă. Fireşte, legea nu a vizat şi conţinutul comunicaţiilor.

Supravegherea cetăţenilor e împotriva constituţiei

Aplicarea prevederilor legii nr. 298/2008 a fost amânată până la 31 decembrie 2009, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, pentru că legea a fost declarată neconstituţională pe 8 octombrie 2009.

Judecătorii de la Curtea Constituţională au fost deranjaţi de o formulare prea vagă din lege, care prevedea reţinerea nu doar a informaţiilor enumerate mai sus, ci şi a unor „date conexe”. Din cauză că nu exista o definiţie clară a sintagmei „date conexe”, legea ar fi putut duce la abuzuri.

În plus, judecătorii CCR au argumentat excepţia de neconstituţionalitate prin faptul că limitarea în mod necontenit a exerciţiului dreptului la viaţă intimă şi la secretul corespondenţei face să dispară însăşi esenţa dreptului prin îndepărtarea garanţiilor privind exercitarea acestuia. Articolul 28 din Constituţia României stipulează că “secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”.

De asemenea, în decizia CCR s-a arătat că reţinerea datelor urma să se aplice pentru toate persoanele care folosesc mijloace de comunicare digitale, indiferent dacă au săvârşit sau nu fapte penale sau dacă sunt sau nu subiectul unor anchete penale. Acest lucru e de natură “să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să transforme  a priori toţi utilizatorii serviciilor de comunicaţii electronice sau de reţele publice de comunicaţii în persoane susceptibile de săvârşirea unor infracţiuni de terorism sau a unor infracţiuni grave”, au arătat judecătorii.

Legea Big Brother, varianta a doua

Politicienii români nu se lasă însă atât de uşor. Presaţi de Uniunea Europeană, fostul ministru Valerian Vreme şi fostul ofiţer SRI Adrian Bădulescu au întocmit o nouă propunere legislativă care vizeză implementarea Directivei europene privind păstrarea datelor legate de comunicaţiile electronice. Propunerea a fost respinsă de Senat pe data de 21 decembrie 2011 şi se află în prezent în procedură la Camera Deputaţilor.

Au fost eliminate „datele conexe”, însă cea mai importantă schimbare faţă de legea 298/2008 este introducerea unor semnături electronice pentru informaţiile reţinute, spune pentru REALITATEA.NET Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor din Camera Deputaţilor.

Cu ajutorul acestor semnături electronice, nu se vor putea aduce modificări fişierelor trimise autorităţilor. De asemenea, accesarea, modificarea sau transferul datelor fără autorizare se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

În plus, se urmăreşte prelungirea perioadei de stocare a datelor de la şase luni la un an de zile (un excel de zel dâmboviţean, în condiţiile în care directiva europeană prevede o perioadă de păstrare a datelor de minim şase luni), iar argumentelor de neconstituţionalitate aduse de CCR nu pare să li se fi adus o rezolvare. În felul ăsta, noua lege ar putea fi declarată şi ea neconstituţională.

„Este clar că problema de fond este directiva europeană. Judecătorii CCR n-au putut să spună clar că Directiva e neconstituţională, dar au sugerat asta”, spune pentru REALITATEA.NET Bogdan Manolea, director executiv al Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet (APTI). Din acest motiv, orice implementare a directivei în legislaţia autohtonă va ajunge să fie neconstituţională.

Din fericire, obligativitatea implementării ei ar putea fi anulată, le dă Bogdan Manolea speranţe românilor interesaţi de intimitatea lor virtuală: „Directiva este supusă în prezent unui proces de evaluare şi revizuire, în cadrul Comisiei Europene. Chiar dacă nu va fi anulată, ar putea să nu mai fie obligatorie pentru ţările membre. Spre acest demers trebuie să fie adresate eforturile guvernanţilor români”.

Big Brother ne urmăreşte deja


Varujan Pambuccian atrage însă atenţia că, de o perioadă bună de timp, operatorii de telefonie mobilă reţin deja datele legate de comunicaţiile electronice, cu scopul facturării serviciilor oferite. Ce este grav este însă că autorităţile au intrat în trecut în posesia lor fără existenţa unui cadru legal. „Avem două variante: fie continuă să le obţină „la liber”, fie reglementăm modul în care le obţin”, spune Pambuccian.

Cartelele SIM, luate şi ele la ochi

Doritorii de intimitate virtuală totală au însă în continuare opţiunea de a purta conversaţii de pe cartele preplătite, introduse în telefoane ieftine, achiziţionate „la liber”. Nu pentru multă vreme, spune deputatul PDL Daniel Ştefan Pirpiliu, autorul unei propuneri legislative care, dacă va deveni realitate, îi va obliga pe români să prezinte buletinul la cumpărarea cartelelor SIM.

Propunerea legislativă stabileşte obligaţia companiilor de telefonie mobilă de a colecta şi stoca datele necesare identificării utilizatorilor de cartele preplătite. Propunerea se află în procedură la Senat, iar Varujan Pambuccian nu consideră totuşi că are mari şanse de a deveni lege, catalogând-o drept o „porcărie nemărginită”. Propunerea legislativă a lui Pirpiliu urmează să fie votată în plen.

„O astfel de lege ar avea efecte asupra dreptului la viaţa privată. Anonimitatea nu este o încălcare a legii”, critică şi Bogdan Manolea iniţiativa deputatului PDL. „Propunerea nu are fundament serios în ceea ce priveşte motivaţiile. Ţările în care o astfel de măsură există, precum Marea Britanie şi Spania, au adoptat-o ca ajutor în lupta împotriva terorismului. În România nu e cazul. Singura motivaţie e cea pentru depistarea care sună abuziv la 112. Ar fi însă mai uşor şi mai corect să fie dezactivate cartelele de pe care se sună în mod abuziv la numărul unic de urgenţe, nu să fie suspectaţi toţi utilizatorii de cartele preplătite”, explică directorul executiv APTI.

Big Brother offline

Nu doar autorităţile sunt interesate de datele românilor, ci şi companiile, iar colectarea lor nu se petrece doar pe internet, ci şi în mediul offline. Un astfel de exemplu sunt cardurile de fidelitate oferite în farmacii şi în diverse magazine.

Scopul lor nu este doar fidelizarea clienţilor, ci şi obţinerea datelor lor. În multe cazuri, aceste carduri le dau posibilitatea companiilor nu doar de folosi în scop de marketing direct datele, ci şi de a le vinde altor companii, în acelaşi scop. Pentru a evita asta, consumatorii trebuie să facă cereri speciale către companiile care le-au emis cardurile.

SUA supraveghează tot internetul

Oricât de mult ar încerca însă să-şi protejeze românii informaţiile, n-au cum să le ferească de braţul lung al spionajului american, în condiţiile în care Statele Unite monitorizează toată activitate de pe internet, de la marile reţele de socializare la cele mai obscure forumuri, ascunse în cele mai tainice unghere ale reţelei mondiale virtuale.

În prezent, Agenţia Naţională de Securitate americană construieşte în statul Utah cel mai mare centru de spionaj digital din istorie, care va începe să funcţioneze în septembrie 2013 şi care va stoca tot ce înseamnă informaţie virtuală. Nu este vorba numai de conţinutul public pe internet, ci şi pe cel privat, la care Statele Unite vor căpăta acces cu ajutorul unor algoritmi avansaţi de decriptare a datelor.

Conţinutul emailurilor şi al convorbirilor telefonice, căutările pe Google şi postările pe diverse reţele de socializare sunt monitorizate de ceva vreme încoace.  A trăit-o pe propria piele un cuplu britanic, care a ajuns în spatele gratiilor din cauza unei glume făcute pe Twitter.

Bucuros nevoie mare că urma să viziteze Hollywood-ul, brtanicul Leigh Van Bryan, în vârstă de 26 de ani, le-a scris pe Twitter prietenilor săi următorul mesaj: "Sunteţi liberi săptămâna asta să stăm la taclale, înainte să plec să arunc America în aer?". A uitat de mesaj aproape imediat ce l-a scris, însă şi l-a reamintit imediat ce a aterizat pe un aeroport din Los Angeles, împreună cu prietena sa.

Au fost luaţi în primire de angajaţii înarmaţi ai Departamentului de Securitate, care le-au confiscat paşapoartele şi i-au reţinut sub suspiciunea că urmau să comită infracţiuni pe teritoriul Statelor Unite. Leigh Van Bryan a încercat să le expice că în postarea de pe Twitter s-a referit la petreceri, nu la atentate teroriste, însă fără niciun folos.

Cei doi britanici au fost interogaţi timp de cinci ore, după care au fost încătuşaţi şi ţinuţi la închisoare peste noapte. A doua zi au fost urcaţi într-un avion şi trimişi în Paris. Li s-a spus că nu pot intra pe teritoriul Statelor Unite din cauza celor două mesaje pe care Leigh Van Bryan le-a postat pe Twitter.

În consecinţă, singura soluţie prin care ne putem ţine informaţiile private este să nu le postăm pe internet, oricât de sigure ni s-ar părea anumite servicii online. Autorităţile pot ajunge la ele, dacă vor cu adevărat asta. La fel de adevărat este însă faptul că răufăcătorii şi potenţialii terorişti au în continuare la dispoziţie metode digitale de a face schimb de informaţii în siguranţă.

national
Ultimă oră Toate Știrile
Redacție Versiune web