Mărturii cutremurătoare ale femeii care a fost torturată de comunişti până la pierderea cunoştinţei

La data de 6 octombrie 2003 a încetat din viaţă Elisabeta Rizea, un simbol al rezistenţei anticomuniste. "Viteaza din Nucşoara" a fost încarcerată politic deoarece a refuzat să predea Securităţii pe rebelii anticomunişti reuniţi sub comanda lui Arsenescu. Femeia a fost torturată pentru ideile ei: atârnată cu părul de un cârlig şi bătută până la pierderea cunoştinţei, iar mărturiile acesteia pot fi ascultate la Memorialul Victimelor Comunismului şi ale Rezistenţei de la Sighetul Marmaţiei.

Elisabeta Rizea s-a născut într-o familie de ţărani, în apropiere de Curtea de Argeş, ca nepoată a fruntaşului ţărănist Gheorghe Şuta, ucis de securitate în 1948. A făcut 13 ani de temniţă grea pentru că a sprijinit activ "Banda Teroristă" Arsenescu-Arnăuţoiu. "Bandiţii" sunt de fapt, eroii rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraşului, scrie bucovinaprofunda.wordpress.com.

Elisabeta Rizea fost numită "duşman al poporului", gospodăria etichetată "casă de bandiţi", iar în cele din urmă prinsă de miliţie, condamnată la 7 ani de închisoare. În faimoasa închisoare de la Piteşti, Elisabeta a fost pusă în lanţuri şi închisă în celulă de maximă securitate.

Eliberată în primăvara anului 1958, Elisabeta continuă să ia legătura cu ofiţerii din Rezistenţă prin intermediul unei „căsuţe poştale” din scorbura unui copac din Valea Morii. Când conducătorul rezistenţei, Gheorghe Arsenescu, a fost arestat în 1961, ea este arestată din nou şi sentinţa îi este prelungită la 25 de ani. A fost transferată la închisoarea Mislea, închisoarea centrală a femeilor, unde a stat închisă alături de doamna Niculina Mihalache şi de zeci de femei legionare.

A fost torturată pentru ideile ei: atârnată cu părul de un cârlig şi bătută până la pierderea cunoştinţei. "După ce mi-au tras masa de sub picioare, au început să mă bată cu un băţ până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste şi am leşinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii şi mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic". A fost eliberată din închisoare în 1964, cu decretul. Timp de aproape 30 de ani a fost ţinută sub supravegherea organelor de anchetă. Era chemată permanent la interogatorii şi împreună cu soţul său erau consideraţi "duşmani ai poporului".

Povestea ei a fost publicată în ziarele româneşti şi prezentată în documentarele despre perioada comunistă.