Iaurtul Muller conţine un agent utilizat în industria detergenţilor

Ce au în comun iaurturile produse după metodele tradiţionale cu câteva zeci, şi chiar sute de ani în urmă, şi cele produse în ziua de azi după metode industriale, disponibile în magazinele alimentare? Un singur lucru: numele de „iaurt”.

Raluca Schachter: Din punct de vedere nutriţional, şi chiar etic, este o diferenţă între cer şi pământ, unde iaurtul “modern” se prezintă ca o alternativă chimizată, artificială şi nu doar săracă în nutrienţi, dar şi periculoasă pentru sănătatea oamenilor. Este un produs maltratat, încă din faza de producere efectivă a laptelui prin creşterea necorespunzătoare a animalelor în fermele industriale, continuând cu o serie de tehnologii “avansate” care pasteurizează, omogenizează, degresează şi scot tot “sufletul” din bietul iaurt, pentru a adăuga în final un cocktail de chimicale care să mascheze gustul fad şi să-l zaharisească până la refuz.

Faţă de iaurtul din comerţ care de cele mai multe ori este lăsat să fermenteze doar o oră, două, metodă tradiţională prin care se produce iaurt presupune o fermentare a laptelui mai lungă, de aproximativ 24 de ore, pentru a asigura eliminarea lactozei şi proliferarea bacteriilor benefice.

Când preparăm iaurt în casă putem alege surse de lapte crud integral de la animale sănătoase, care ies la păşune. Iaurtul tradiţional făcut în casă nu va fi niciodată atât de gros ca cel comercial, care are de cele mai multe ori diverşi agenţi de îngroşare.

Dar ce “surprize” ne oferă varianta “modernă” de iaurt din comerţ, mai exact? Să ne oprim la o scurtă analiză a iaurtului Muller Froop cu Căpşuni.
Iată lista ingredientelor:

- 60% iaurt
- 33% preparat de fructe (căpşuni*, apă, zahăr, suc de lamaie din suc concentrat de lămâie, amidon modificat, gelatină alimentară, concentrat colorant din plante morcov, corector de aciditate, citrat de sodiu, emulsificator esteri lactici ai mono şi digliceridelor cu acizi graşi, agent de spumare azot, aromă)
- proteine din lapte
- zahăr
- glucoză
- aromă
* 12% fructe în produsul finit
conţinut de grăsime în produs finit: 2,2%

Cantitatea de 60% iaurt este foarte mică, chiar şi pentru un iaurt care mai are în compoziţie şi altceva, în cazul acesta o urmă de fructe şi alte adaosuri. Nu se oferă informaţii explicite despre calitatea şi provenienta laptelui din care s-a obţinut iaurtul.

Eticheta de “lapte pur” este doar atât…”pur” marketing. Nu se specifică despre ce fel de “certificare germană” este vorba, şi nu se oferă date concrete despre calitatea nutriţională: s-a folosit lapte integral sau degresat cu adaos de lapte praf? ( Din menţionarea grăsimii de 2,2 % putem deduce că s-a folosit lapte degresat, care este o sursă de colesterol oxidat şi deci nociv sănătăţii.) Şi ce fel de culturi s-au utilizat pentru producerea iaurtului?

Chiar dacă nu este cunoscut pentru toţi consumatorii, este întotdeauna valabil în cazul produselor industriale: laptele provine de la animale crescute în mod industrial, în spaţii restrânse, cu o alimentaţie necorespunzătoare, toxică, şi supuse tratamentelor de rutină cu antibiotice şi hormoni de creştere.

Acest lapte este apoi pasteurizat, lucru care distruge nutrienţi esenţiali cum sunt enzimele şi bacteriile benefice “vii”, cât şi multe alte substanţe importante. Pasteurizarea este menită să asigure distrugerea posibilelor bacterii aflate în alimente crude. Acest procedeu însă distruge şi valoarea nutritivă a alimentului. În general producţiile la scară mai mică scad foarte mult riscul contaminării, caz în care pasteurizarea nu mai este necesară.

Omogenizarea la care este supus laptele ulterior sparge globulele de grăsime şi le distribuie în lapte pentru a nu se ridica la suprafaţă. Omogenizarea este unul din factorii principali care determină bolile de inimă şi ateroscleroza.

Este într-adevăr un “preparat” din chimicale făcut în laborator, care nu are mai nimic de-a face cu fructele! Sursa: financiarul.ro