Fondul clasei. Sumele variază între 5 și 100 de lei, în funcție de renumele școlii
Fondul clasei sau al şcolii l-am plătit toţi, generaţii la rând. Unii părinţi au făcut chiar sacrificii pentru a-l achita. Dacă înainte de 1989 se strângeau bani pentru cretă şi bureţii de şters tablă, acum părinţii plătesc, şi nu puţin, pentru table magnetice, tablete inteligente, geamuri termopan şi mobilier nou, deşi Ministerul Educaţiei a declarat ilegală strângerea de astfel de fonduri.
Fondurile variază de la o unitate şcolară la altă, în funcţie de renume şi de locul unde se află. De exemplu, în şcolile din oraşe suma variază între 30 şi 100 de lei pe semestru, în timp ce în mediul rural se strâng cel mult 20 - 30 de lei.
Mai tot timpul, banii strânși pentru fondul clasei sunt insuficienți, iar părintii nu afla mereu pe ce au fost cheltuiți. „Nu ni s-a spus pentru ce anume, fără chitanță, fără nimic. Am dat destul pentru cărți, nu sunt bani. Să știm ce se întâmplă cu banii și atunci poate dăm.”, a spus un părinte.
„Pentru tablă, draperii, bănci, parchet, una, alta... Se adună totuși o sumă, vrem să se știe pentru ce se dăm banii.", a comentat alt părinte. Fondul clasei este stabilit, de regulă, de învăţător, diriginte sau director.
Remus Pricopie a catalogat drept „fraudă" şi „evaziune fiscală" decizia unor cadre didactice de a impune elevilor materiale auxiliare.
„Legea este aceeaşi pentru toţi. Cine nu înţelege să respecte legea? Nu vorbim doar de frauda de la examen. Este aceeaşi fraudă în momentul în care încerci să impui anumite auxiliare. Când cadrul didactic încearcă să impună anumite auxiliare este tot fraudă. Ca să nu mai vorbim de faptul că este şi evaziune fiscală", a spus Remus Pricopie.
Referitor la „fondul clasei" sau „fondul şcolii" pe care părinţii în plătesc în multe unităţi de învăţământ, ministrul Educaţiei a spus că o astfel de cotizaţie trebuie să fie opţiunea părinţilor, şi nu o obligaţie.
„Este inadmisibil atunci când se solicită bani la şcoală, aşa-zisul fond al clasei, dar de fapt nu sunt bani fiscalizaţi, nu există chitanţă, nu există transparenţă, iar fondul clasei trebuie să fie un instrument care ţine de opţiunea fiecărui părinte. Eu am doi copii, ambii în şcolile din România, de stat. Ca părinte pot să iau decizia să contribui cu ceva, dar sub nicio formă nu mă poate obliga", a spus Remus Pricopie.
