Opriti prostirea poporului!
Asa ceva rar ii este dat unui om sa traiasca in decursul unei vieti. Doar un razboi ar putea intrece in dizgratie spectacolul la care suntem martori astazi.
Traian Basescu impreuna cu echipa sa, Boc, Udrea, Anastase, au fost prinsi in mrejele propriilor gafe si incurcaturi. S-a coborat garda, am ajuns la filosofia lui "ba pe a ma'tii!", multimea penibililor refuza sa se predea, iar atotputernicii zilei marsaluiesc impotriva Legilor si in dispretul Constitutiei.
Emil Boc nu mai poate fi oprit nici cu Politia. Ce-i drept, cand vine vorba despre premierul nostru, mai bine ne facem o cruce cu limba in gura, caci s-ar putea sa avem mai mult noroc, decat sa incercam sa ii explicam de ce activitatea sa insasi este pe punctul de a deveni neconstitutionala. Iar de inteles, Boc face dovada ca nu va intelege niciodata de ce va ramane consemnat in istorie drept cu cea mai nefericita domnie.
Desi ar trebui sa conteze, desi in fapt doar cu Emil Boc ar trebui sa ne certam, premierul nostru poate fi trecut in paranteze. Vointa sa este vointa lui Traian Basescu, iar gandul sau de seara este anticiparea meditatiei matinale prezidentiale. Chiar si cu aceste adevaruri cunoscute, este greu de explicat si de inteles cum poate Emil Boc, in ciuda motivarii CCR, sa ii dea inainte cu angajarea raspunderii pe Legea Educatiei.
E ca si cum ai sfida toate institutiile statului, pentru simplul motiv ca tu, premierul Emil Boc, impreuna cu seful statului detineti intreaga putere la aceatsa ora in tara.
Daca CCR precizeaza ca angajarea raspunderii asupra proiectului Legii educatiei nationale "este neconstitutionala si a declansat un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern si Parlament, intrucat proiectul de lege se afla in proces de legiferare la Senat, in calitate de Camera decizionala", cum poate Emil Boc sa ii dea inainte cu asumarea?
Chiar daca aceeasi Curte Constitutionala a Romaniei afirma si ca in privinta solicitarii sesizarii, "in sensul ca instanta de contencios constitutional sa oblige Guvernul sa renunte la procedura angajarii raspunderii, Curtea constata ca aceasta cerere excedeaza competentei sale, solutia apartinand in exclusivitate autoritatilor publice aflate in conflict", tot nu se poate intelege, cu o minima resursa de logica si inteligenta elementara, ca Guvernul are toate motivele sa mearga inainte cu angajarea raspunderii in Parlament.
Ce poate fi mai limpede de atat? In primul rand, CCR ii spune lui Boc Emil ca procedura sa de asumare e neconstitutionala. I-a mai spus-o o data, anul trecut. Nu a inteles nici atunci, asa cum se pare ca nici acum nu are vreo sansa sa inteleaga. Apoi, pasul doi, CCR admite ca nu are "competenta" de a cere Guvernului sa isi si retraga procedura angajarii raspunderii. De aici Boc a priceput, nici mai mult, nici mai putin, ca CCR i-a dat dreptate.
In fapt, Traian Basescu stie foarte bine cum sta. PD-L s-a blocat intre UDMR, Legea Educatiei, CCR si Parlament. Majoritatea este amenintata din toate partile, iar sederea lui Boc in Piata Victoriei ramane o chestiune de cateva luni de zile. Nu exista iesire din aceasta menghina.
Daca, prin absurd, Guvernul continua cu asumarea raspunderii pe Legea Educatiei, Boc risca sa il puna pe presedinte in postura de a fi suspendabil, caci ii va inmana o Lege declarata neconstitutionala de CCR in doua randuri. Daca Basescu si Boc renunta la trecerea Legii educatiei, coalitia are o problema, caci UDMR s-a jurat ca pleaca acasa. Acestea fiind datele, lui Traian Basescu nu ii va mai ramane decat sa il sacrifice pe Boc.
Insa sacrificarea lui Boc este ultima carte pe care presedintele o va juca, doar atunci cand nu va mai avea de facut nicio alta mutare. Pana in momentul acela insa va continua cu succes camapania de prostire a multimii.
Boc ii va da inainte cu neconstitutionalitatile sale, se va lauda cu cei 10 kilometri de autostrada, se va considera un patron care poate taia salarii cand vrea el si va incerca sa-i convinga pe penibilii care il vor mai crede ca se sacrifica in interesul national.
Adevarul destul de infricosator este ca suntem cu totii captivi intr-o tara paralizata de incrancenarea unora de a nu renunta la niciun centimetru din puterea castigate aproape cu forta in ultimele luni. Intr-adevar, penibil!
sursa: ziare.com