Care este realitatea fiscului pentru Biserică? Biserica și fiscul o prietenie protejată
Când vom vedea mașinile fiscului încolonate pe proprietațile bisericii și când vom vedea agenții ANAF că se duc în control la Biserică așa cum se duc la cafeneaua, restaurantul sau buticul de la colț? Este o întrebare la care partidele pot raspunde nu cu o gândire laică, răutăcioasă așa cum reproșează de fiecare dată reprezentanții bisericii, ci într-o normalitate de funcționare a vieții pământene în care până la Dumnezeu, toată lumea este egală în fața fiscului.
În domeniul cafenenelelor și restaurantelor, rigorile ANAF merg de la amenzi usturătoare, până la închiderea localului. Bineînțeles că nimeni nu este sfânt, iar zona de alimentație publică, cafenea, restaurant nu este scutită de tentația evaziunii; dar cînd vine vorba de pus în aplicare legea, pentru o afacere mică asprimea controlul face diferența dintre funcționare și închidere, consecința fiind falimentul și șomajul.
Care este realitatea fiscului pentru Biserica ? Infinit mai comfortabilă. Pe lângă scutirile de plată de imopozit și de proprietate, banii care intră venit în biserică și care provin de la cetățeni, nu sunt niciodată cercetați de către ANAF.
Dacă impozitarea bacșisului este până la urmă o zonă de control extinsă a statului pentru venituri necontorizate, de ce nu ar fi la fel cu banii pe care oamenii îi dau la biserica, pomană?
Se poate calcula valoarea sumei pe care o strâng bisericile cu ocazia slujbei duminicale sau cu ocazia slujbei de Înviere, când aproape fiecare enoriaș devine și mai generos cu suma pusă în cutia milei.
Nimeni nu spune unde se duc banii primiți de Biserică, iar în Romania fiecare biserica are câte o cutie sau un borcan „al milei” care de câteva ori bune pe an, devin neîncăpătoare.
Dacă sunt în căutare de zone de discurs care să atragă atenția mediului urban pe care altfel îl mobilizează greu sau pentru a se clarifica ideologic, partidele pot avea o poziție pe această temă fără frică că intră în conflict cu Biserica.
Ideea fixă cu protejarea politică a bisericii ca o zonă de „no man’s land” fiscal pe principiul că în alegeri biserica întoarce serviciul susținând un politician sau altul nu este în regulă. Și până la urmă, faptul că așa este jocul politic înțelege toată lumea, dar dacă este să fie egalitate în fața legii, atunci și preotul și angajatul și patronul cafenelei să fie egali.
Partidele ar putea să fie mai curajoase cu biserica, ar avea poate de câștigat mai mult dintr-o zonă de electorat la care cu greu ajung.
Sursa: evz.ro