Si totusi, cu copilul de 1 an ce facem

Daca tot si-a pus in cap sa umble la indemnizatia acordata parintelui aflat in concediu de crestere a copilului, PD-L a ales solutia care lezeaza cel mai putin mamele cu venituri mai mari, adica a actionat, in linii mari, ca un partid de dreapta.
   Va fi, asadar, injumatatita perioada de acordare a indemnizatiei, dar nu ii va fi redus cuantumul. Desi, se pare, amputarea de 15% va ramane valabila si anul viitor, cel putin la nivelul plafonului maxim de 4.000 de lei, redus la 3.400 de lei. Ba chiar mai mult, revenirea la munca va fi recompensata in primul an cu un supliment de 500 de lei la salariu.
   Statisticile arata, zice fostul ministru al Muncii, Mihai Seitan, ca mare lucru nu se schimba, de fapt, caci mamele cu venituri si deci indemnizatii mari, se intorceau oricum la munca dupa cel mult un an de concediu, pentru ca nu doreau sa se deprofesionalizeze sau sa-si piarda pozitiile profesionale. Asadar, masura nici macar nu ar fi una dictata de econimii bugetare, ci una de principiu: nu putem oferi noi mai mult decat ofera restul tarilor UE, unele cu mult mai bogate.
   Cu siguranta, mamele ale caror indemnizatii depasesc valoarea minima, prefera o reducere a concediului, taierii radicale a banilor. Dupa cum este, cu siguranta, dreptul Guvernului de a trasa politicile sociale dupa cum socoteste de cuviinta. Dar decizia luata de PD-L, in aceasta privinta este discutabila din cel putin doua puncte de vedere.
   Pe de-o parte, ca o chestiune de oportunitate. Nimeni nu pare sa fi calculat, sau cel putin nu a pus pe masa vreo cifra concreta, impactul bugetar al injumatatirii concediului in combinatie cu acordarea stimulentului de revenire la munca. Cat de mare este, de fapt economia bugetara? Daca e asa cum spune Mihai Seitan, decizia nu schimba in mare masura situatia de acum si atunci la ce bun sa umbli la o chestiune atat de sensibila?
   Oportunitatea se refera si la situatia demografica a Romaniei, situatie dezastruoasa asupra careia a atras atentia recent chiar o comisie prezidentiala. Ne plangem mereu ca peste 30 de ani nu va mai avea cine sa plateasca pensiile angajatilor de acum. Si ce facem pentru a combate aceasta situatie? Inhimbam natalitatea si o mai si facem fara a avea certitudinea unei reale si vitale economii bugetare.
   Vrem sa instauram principii cu orice pret? Bine si asa, dar atunci de ce intentionam sa acordam in continuare bani peste nivelul contributiei sau chiar fara nicio contributie? Caci indemnizatiile mamelor cu venituri mari raman plafonate si amputate cu 15%, in vreme ce indemnizatiile minime nu sunt afectate de asemenea masuri. Ca sa nu mai spunem ca pentru o persoana cu salariul minim pe economie, ajutorul de 500 de lei este o dublare a veniturilor, deci o adevarata afacere.
   Dar cea mai mare problema nici macar nu este aceea de oportunitate, ci se refera la sistemul prescolar din Romania. Cu alte cuvinte, pui mama in situatia de a reveni la munca, dar ce variante are ea pentru ingrijirea copilului, daca nu face parte din categoria privilegiata a celor cu macar o garnitura valida de bunici? Copilul de 1 an nu poate fi lasat cu cheia de gat in fata blocului.
   Cresele de stat pot fi numarate pe degete. In sectorul 5 din Bucuresti, de exemplu, nu este niciuna. Cresele private, si ele putine, au tarife prohibitive, din care ajutorul de 500 de lei acordat la revenirea la munca nu acopera nici macar jumatate. Bonele sunt putine si necalificate, iar cele cu adevarat bune si de incredere cer sume care, cel putin in Bucuresti, pornesc 1000 de lei. A existat la un moment ideea ca primariile sa selecteze si sa scoleasca bone pe care parintii sa le poata angaja, idee abandonata insa.
   Cam peste tot in Europa gasirea unui loc intr-o cresa este ceva dificil, insa nu aproape imposibil ca in Romania. In Germania, spre exemplu, prima grija a unei femei insarcinate este sa-si inscrie copilul la cresa, dar daca nu pierde startul are de unde alege. Despre diferenta dintre conditiile din cresele romanesti si cele nemtesti nici macar nu cred ca este cazul sa mai discutam. Personalul foarte putin si ridicol de prost platit nu cred ca inspira prea multa incredere mamelor romance.
   Acestea sunt problemele pe care ar trebui Guvernul sa le rezolve inainte ca primele mame cu copii de 1 an sa se intoarca la munca, ceea ce ar trebui sa se intample cel mai devreme la 1 ianuarie 2012, daca nu cumva intentioneza sa dea o lege retroactiva, deci neconstitutionala. Altfel, cele 500 de lei acordate in plus la salariu sunt doar o risipa bugetara in raport cu stimularea natalitatii.


sursa: ziare.com