Mărturii şocante ale lui Jean Pădureanu, după ce a ieşit din închisoare

Fostul preşedinte al Gloriei Bistriţa, Jean Pădureanu, a stat doi ani în închisoare, în urma condamnării în Dosarul Transferurilor. Acesta a vorbit în presa locală despre problemele de sănătate şi despre perioada de detenţie.

„Am mai căzut o dată, dar nu așa rău ca acum. Și-aia a lăsat urme, dar nu ca asta. La asta m-au apucat amețelile și am picat pe ultimele 3-4 trepte. M-am lovit la cap, noroc că osos n-am nimic. Atâta sânge a curs, era o baltă de sânge sub mine. M-am ridicat și noroc că a apărut Nicoleta (n.r - o nepoată). A fost glicemia mare, de-aia am amețit. Am căzut și în penitenciar, la baie. Acolo m-am lovit la spate. Cu deplasare de coloană, rău de tot. Dar nu m-a durut așa rău ca acum.

Am trecut și peste asta. Am văzut cu ocazia asta, vorba cântecului, care-i om și care-i câine. Au fost mulți oameni care m-au sprijinit, atât moral cât și material. Dar, în general, am fost ajutat și am reușit să trec mai ușor. Acum e mai greu, după căzătura asta de acasă. Mă dor picioarele de parcă îmi bagă cineva cuțite în mușchi.

„Sută la sută am făcut degeaba. Dar de vreme ce legiutiorii au zis că am fost vinovat, nu-i pot eu contrazice. Dimpotrivă, sunt sărac lipit pământului. Aștept mila prietenilor. Toți banii pe care îi am în buzunar sunt 40 de lei. Banii care mi-au trecut prin mână i-am folosit la activitate.

Dar de foame n-am răbdat, e adevărat. Pe unde mă duceam mă așteptau cu un grătar, alții îmi aduceau alimente acasă. Rău nu am dus-o, dar nu pe măsura părerii multora din oraș, care ziceau că-s putred de bogat. Nu le doresc decât să fie bogați ca mine și atunci o să ajungă cerșetori. Concluzia e că n-am fost pus pe furat, am fost pe activitate și vrând nevrând a mers activitatea.

Știu eu cine a distrus fotbalul dar nu spun, că nu vreau să-mi fac dușmani. Nu vreau, Doamne ferește de mai rău. Vine unu și-mi dă un brânci. Cu cadru cu tot, mă duc. Să-și ducă crucea fiecare. Eu mi-am dus-o și uneori mă mândresc cu crucea mea. Am făcut și eu ce-am putut.

Am un regret mare. Am venit la Bistrița când aici fotbalul era de nimic. L-am îndreptat cum am putut și uite că acum e tot nimic. Mi-aș vinde și sufletul pentru el, dacă aș putea să-l salvez și să las echipa asta bistrițenilor", a spus Jean Pădureanu. Sursa: sportulbistritean.ro