Cine are interes să distrugă inspecția fiscală?

Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici (SNFP), reprezentant si al angajaţilor din sistemul instituţional al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), supune atenţiei dumneavoastră, presei, societăţii civile, tuturor celor care doresc binele acestei ţări, aspecte ce pot deveni grave, de subminare a autorităţii de stat, de decapitare a instituţiilor statului şi de pasivitate totală, prin inacţiune, a structurilor specializate ale statului care prin statutul lor ar trebui să apere această autoritate, pe angajaţii care prin natura funcţiei lor au obligaţia de a impune această autoritate, la nivelul tuturor contribuabililor.

Am subliniat sintagma pasivitate prin inacţiune, întrucat conducerea MFP - ANAF nu întreprinde nici un demers pentru imbunatatirea cadrului legislativ/conditiilor in care inspectorii isi desfasoara activitatea.   

Functionarii ANAF, uneori asimilati cu sintagme de genul „organe represive” sunt persoane, cu familii şi nevoi ca şi dumneavoastră, cu plafoane salariale mult sub nevoile, date de statut si atributii, în comparaţie cu alte organe ale statului cu activităţi aproximativ similare.

Definitorii, pentru a sublinia atat aspectele mai sus prezentate cat si dăruirea sau sacrificiul dovedit de cei în cauza in indeplinirea atributiilor, sunt:

- 70% din totalul km parcurşi de autoturismele proprietate personală a organelor de inspecţie fiscală sunt pentru deplasarea în interesul serviciului;

- 80% din uzura acestora s-a făcut pentru a ajunge la locatiile contribuabililor în vederea efectuării inspecţiilor fiscale sau executării silite;

Toate acestea, în condiţiile în care decontarea cheltuielilor de deplasare pentru organele de inspecţie fiscală se face după un act normativ care reglementează deplasările întamplatoare, ocazionale, cu contravaloarea a 7,5% litri de combustibil la 100 km şi doar atat, neluand în considerare că această activitate este una uzuală, continuă, zilnică, netinandu-se cont de uzură, taxe, asigurări, etc.

Mai mult,  inspectorii ANAF sunt obligati să angajeze cheltuieli din banii proprii pentru aceste deplasări, decontarea efectuandu-se mult după terminarea deplasarilor şi de multe ori trunchiată pe motiv de economie la buget.

De asemenea, tehnica de calcul, de comunicare, sistemul unic informational este foarte greoi si la un nivel mediocru, dotările minime necesare lipsesc cu desavarsire, preocuparea instituţiei pentru pregătirea profesională a angajaţilor lasă de dorit. Exemplele pot continua si desi mulţi dintre dumneavoastra aveti cunostinte, prieteni, rude printre angajaţii ANAF, uneori refuzati sa recunoasteti ca au dreptate, ca marea majoritate a lor sunt oameni integrii, profesionisti, cu simt de răspundere in activitatea pe care o desfasoara.

Sunt doar cateva dintre problemele grave cu care se confrunta angajatii Fiscului, alaturi de multitudinea de probleme aparute in ultima perioada si relatate de noi si dvs in presa, privind lipsa protectiei juridice a inspectorilor in activitatea de impunere a legii.

Pe acest fond, o initiativă recenta de  reorganizare a Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), ce se intentioneaza a fi promovata printr-un act normativ aprobat in Guvern, dar inca nepublicat, poate duce la distrugerea inspectiei fiscale.

In fapt, recent a fost  initiată o procedură de consultare a tuturor angajatilor acestei directii, in teritoriu, un lucru ce ar trebui sa il consideram laudabil de altfel, nemaiintalnit pana acum, prin care se solicita angajatilor sa faca optiuni privind continuarea activitatii in DGAMC (ulterior reorganizarii) sau in cadrul structurilor teritoriale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (directiile generale regionale ale finantelor publice) incepand cu 1 ianuarie 2015.

Problema care apare acum este aceea a conditiilor, legale de altfel in acest context, privind posibilitatile de decontare a costurilor deplasarii functionarilor la locatiile  agentilor economici, in eventualitatea in care vor opta pentru continuarea activitatii sub autoritatea DGAMC si a salariilor pe care le vor primi cei ce vor opta pentru a-si desfasura activitatea in cadrul directiilor regionale in teritoriu.

Trebuie subliniat ca, în prezent, aproximativ jumatate din personalul acestei directii activeaza in aparatul central (la Bucuresti) iar cealalta jumatate in cadrul actualelor servicii teritoriale, in cele opt regiuni geografice, iar atat timp cat cheltuielile de deplasare ale angajatilor vor putea fi decontate doar pe traseul de la Bucuresti (sediul DGAMC) la agentul economic, netinandu-se cont de domiciliul actual al functionarului, optiunea unanima a angajatilor din teritoriu se va îndrepta catre directiile regionale ale finantelor publice.

Asadar, aproximativ jumatate din angajatii DGAMC, functionari ce sunt considerati a avea o experienta superioara multora din sistem, vor migra catre alte structuri si servicii lasand total descoperita aceasta directie.

Totodata, in conditiile actuale, in care angajatii din DGAMC au acelasi nivel de salarizare cu salariatii din alte structuri ale ANAF sau chiar mai mici decat ale acestora, dar cu obligativitatea de a se deplasa foarte mult in teritoriu (dupa ultimile estimari aproximativ jumatate din marii contribuabili vor fi cei din Bucuresti-Ilfov si jumatate se vor regasi in toata tara), putand petrece perioade de timp mari (chiar luni) la sute de km departare de domiciliu, putin probabil ca vor mai exista persoane  ce vor opta sa lucreze in cadrul DGAMC.

Trebuie subliniat ca:

 1. Un inspector fiscal se formeaza in cel putin 5 ani de zile, indiferent din ce domeniu de activitate provine, ajutat de un amplu program de pregatire profesionala (la ora actuala acesta este practic inexistent). Aici este nevoie de daruire, putere de munca, disponibilitate la suprasolicitare neuropsihica si nu in ultimul rand experienta si mult fler.

 2. Rezultatele din ultima vreme ale inspectiei fiscale de la DGAMC si chiar ale Inspectiei Fiscale in general sunt unele foarte bune conform rezultatelor oficiale.

 3. Actiunile de control au fost orientate cu preponderenta catre agentii cu risc ridicat, unii neverificati niciodata de la acestia provenind sumele mari depistate.

Daca decizia politica a fost aceea de a nu mai exista servicii la nivel teritorial ar fi trebuit sa se ia in calcul si faptul ca actualii angajati ai DGAMC structuri teritoriale, urmare optiunii de trecere la directiile regionale vor presta in esenta aceeasi activitate, in conditiile in care cei din aparatul central nu vor putea acoperi intreg spectrul marilor contribuabili din tara, din motive obiective, fiind obligati sa munceasca, pe baza de delegare de competenta (care este o exceptie dar poate tinde spre regula), la un salariu sensibil diminuat.

Sunt doar cateva din argumentele care ne conduc sa credem ca Inspectia Fiscala deranjeaza, pe undeva...si acest lucru se va regasi si la alte nivele...