Primăriile şi ordonatorii mari au tendinţa de a face în exces studii de fezabilitate şi proiecte în exces

Primăriile şi ordonatorii mari principali de credite au tendinţa de a face studii de fezabilitate şi proiecte în exces, în condiţiile în care acestea costă între 3% şi 7% din valoarea investiţiei, deşi în zona rurală oamenii încă mai circulă prin noroi şi mai avem şcoli cu grupuri sanitare în curte în secolul XXI, a declarat, vineri, la Europa FM, preşedintele Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu.

„Sunt studii de fezabilitate, nu aş spune în prostie, dar tendinţa la nivelul primăriilor, la nivelul ordonatorilor mari principali de credite este de a elabora studii de fezabilitate şi proiecte, cu aprobare la Comisia Europeană, în exces. Să nu uitaţi că fiecare studiu şi proiect costă enorm, undeva între 3 şi 7% din valoarea investiţiei. Lucrurile sunt deosebit de grave, să plăteşti 10 - 15 studii şi să le pui la coş, bani cheltuiţi anapoda în contextul în care oamenii circulă în noroi în zona rurală şi chiar în unele zone urbane, când nu ai iluminat public adecvat, când ai şcoli cu grupuri sanitare în curte în secolul XXI", a spus Văcăroiu.

Întrebat de ce nu se investeşte în infrastructură deşi există fonduri de peste 7 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, Văcăroiu a precizat că în primul rând trebuie să existe proiecte viabile depuse la timp la CE, iar studiile de fezabilitate şi proiectele să fie deja finalizate, astfel încât licitaţiile să fie demarate foarte rapid după ce au fost obţinute fondurile de la Comisia Europeană.

„În primul rând trebuie să ai proiecte viabile, să le depui la timp către Comisia Europeană ca să fie aprobate. În al doilea rând, după cei ai obţinut aceste sume, să ai deja studii de fezabilitate la proiectele făcute, aprobate, să fii rapid în curs cu licitaţia şi să utilizezi rapid banii pentru că sunt termene pentru utilizare, dacă nu, trebuie să-i rambursezi la Comisie", a adăugat Văcăroiu.

În opinia acestuia, greşeala cea mai mare care s-a făcut de-a lungul timpului este că s-a pierdut capitalul autohton, în condiţiile în care numai în industrie aceasta ar trebui să deţină minimum 55% din capitalul social al societăţilor respective.