Senatul a adoptat, marți, un nou proiect legislativ care modifică termenul în care se pot depune cereri pentru soluţionarea unui conflict de muncă. Astfel, propunerea prevede prelungirea de la 30 la 45 de zile a termenului.
Plenul Senatului a adoptat, marţi, un proiect care prevede prelungirea de la 30 la 45 de zile a termenului în care se pot depune cereri pentru soluţionarea unui conflict de muncă.
„Majorarea termenului are în vedere, pe de o parte, obişnuinţa începând cu anul 2011 faţă de un termen mai generos de contestare a măsurilor, iar, pe de altă parte, tinde la ocrotirea angajatului, persoană aflată într-o poziţie de inferioritate în cadrul raportului juridic de muncă şi care, astfel, beneficiază de o protecţie sporită la nivel legislativ”, se arată în expunerea de motive a proiectului, care modifică Legea nr. 62/2011 şi Codul Muncii.
Propunerea legislativă, iniţiată de parlamentari USR PLUS, face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind prima Cameră sesizată.
Soluționarea conflictelor de muncă
Potrivit Codului Muncii, prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă. Conform Legii, oricare dintre părți se poate adresa unui consultant extern specializat în legislația muncii, un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii.
Potrivit Legii, consultantul extern va stărui ca părțile să acționeze responsabil pentru stingerea conflictului, cu respectarea drepturilor salariaților. Astfel, consultantul extern va încerca să împace părțile și să le încurajeze să găsească de comun acord o soluție avantajoasă pentru fiecare dintre ele, în vederea stingerii conflictului individual de muncă.
Legea reglementează concilierea ca o procedură facultativă preliminară ce presupune încercarea soluționării pe cale amiabilă a diferendelor dintre angajatori și angajați. Concilierea vizează conflictele individuale de muncă, în timp ce conflictele colective rămân supuse modalităților de soluționare prevăzute de Legea dialogului social.
Astfel, părțile vor putea cuprinde în contractul individual de muncă (inclusiv prin acte adiționale) o clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluționează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii. Cu toate acestea, părțile vor putea renunța la conciliere în cazul în care nu se ajunge la o soluție care să împace interesele ambelor părți, caz în care vor putea să sesizeze instanțele de judecată.