Comunicat, Liviu Câmpanu: Imperiul celulozei – Candidații de hârtie

Sunt contracandidatul unor metri-cubi de hârtie. În spatele lor se ascund nişte indivizi ce tremură gelatinos ca meduzele.
   
La începutul campaniei mi-am exprimat dorinţa de a participa la dezbateri publice împreună cu contracandidaţii mei. Mi-am dorit o campanie în care să fiu văzut alături de ceilalţi candidaţi. Pentru că mi se pare normal ca oamenii să ne vadă, să aleagă şi să voteze. Deoarece cred că oamenii sunt îndreptăţiţi să aleagă oameni.
   
Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa. Mai este doar o săptămână de campanie şi nu există nici un semnal că se va organiza o astfel de dezbatere publică pe care alegătorul, alegătorul acela căruia îi solicităm votul, omul de pe stradă neafiliat politic, să o vadă. Un semnal firav a venit din partea societăţii civile (sindicate - în cazul alegerilor pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, organizaţii non-guvernamentale - în cazul alegerilor pentru Primari). Au fost doar două dezbateri la care au participat cu aproximaţie 200 de persoane, iar din aceste 200 de persoane, la ultima dezbatere publicul a fost format doar din aplaudacii candidaţilor.
   
Şi atunci între ce să aleagă oamenii? Cum să-şi dea seama dacă sunt buni sau nu cei ce pretind cetăţenilor să le dea o parte din banii lor, să-i lase să se ocupe de problemele lor, să hotărască în numele lor? Fiindcă e clar că acum electoratul nu alege între oamenii Liviu Câmpanu, Mihai Ţîbuleac sau Florin Ţurcanu. Electoratul este pus să aleagă între pliantul doctorului Câmpanu, bannerele lui Ţâbuleac şi fluturaşii lui Florin. Electoratul alege între afişele noastre, între pozele noastre, între textele noastre de campanie tipărite.
   
Şi sunt sigur că nu lipsa banilor i-a făcut pe cei ce se vor şefii acestui judeţ să nu îşi dorească să apărem alături în faţa cetăţenilor într-o dezbatere televizată. La câţi bani au dat pe pliante, bannere, afişe, maşini, ecrane etc., costul unei emisiuni de televiziune e un mizilic.
   
Şi merg mai departe. Susţin că voi plăti eu acea emisiune. Dar nu voi cheltui niciodată acei bani pentru că nu vor veni!
   
Fiindcă această atitudine de a ignora oamenii nu este una fundamentată strategic, ci este una psihologică. Este, pur şi simplu, vorba de frica ce fiziologic le-a subţiat vocea şi le-a schimbat culoarea. Este frica ce îi ţine gheboşaţi în spatele unor metri-cubi de hârtie de unde când şi când mai aruncă câte un comunicat sau câte o emisiune înregistrată..
   
Cred în continuare că oamenii au dreptul să aleagă oameni! Cred că oamenii vor alege oameni şi nu materiale de campanie!
        
Senator, Liviu Câmpanu