Pentru ca s-a vorbit recent despre noua lege a voluntariatului, este bine a aduce in atentia opiniei publice urmatorul aspect…
LEGE Nr. 448 / 6 decembrie 2006 / privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, defineste in Cap.1 / Art.5, pct. 21, termenul “insotitor” – ca fiind persoana (valida) care acompaniază persoana cu handicap şi care beneficiază de drepturi în condiţiile prevăzute de lege.
Acest drept (de a avea insotitor) este acordat de catre Comisia de Expertiza Medicala, in baza unor criterii medicale (de diagnostic), Dosar medical insotit si de o Evaluare a Asistentei Sociale, facuta la domiciliul persoanei aflate in imposibilitatea de a se descurca singura.
Intrucat, plata indemnizatiei lunare se asigura de primariile in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap (Art. 43. - (2) Lege nr. 448/2006), evaluarile asistentului social se dovedesc a fi deseori superficiale, influentand negativ acordarea gradului de handicap. Astfel, se ajunge in situatia ca persoane ce nu-si pot satisface singure nevoile minime, sa figureze ca apte de a trai independent in statistici. Faptul ca acestea supravietuiesc si au asigurat un trai decent, se datoreaza voluntariatului celor din jur – o activitate constanta, de lunga durata, care aduce in bugetele locale venituri deloc neglijabile. (Indemnizatia lunara prevazuta la art. 42 alin. (4) este in cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi. (Art. 43. - (1) Lege nr. 448/2006).
„Cazul dlui Groza Dumitru din Dumeni este sugestiv - fara drept de insotitor, dar niciodata apt a-si aduce singur, de la fantana, o galeata cu apa. Treptele din imagini, urcate cu sprijinul a DOI insotitori-voluntari, sunt testul doveditor. Care este independenta atestata prin Certificatul Medical primit? Voluntariatul trebuie sa includa si acest aspect: de a fi “cateva ore pe luna insotitor”. Si ar trebui impus indeosebi, acelora care lucreaza in domeniu, de deciziile carora depind alocarea si respectarea drepturilor persoanelor cu handicap. Zadarnic exista legi bine gandite, conform standardelor europene, daca aplicarea acestora se face dupa opinii, criterii si bugete locale” – Mihaela Mihaescu