Cătălin Silegeanu: „Problema câinilor vagabonzi revine constant în atenția publicului”

Problema câinilor vagabonzi revine constant în atenția publicului, însă modul în care autoritățile o abordează rămâne neschimbat. Se vorbește mult despre amenințarea pe care o reprezintă animalele fără stăpân și nu despre motivul pentru care acestea devin periculoase, iar concentrarea pe efecte în detrimentul gestionării cauzelor este păguboasă.

Rațiunea cu care este dotat omul îl face responsabil de destinul animalelor cu care împarte mediul. Le poate crește sau nimici, le poate influența evoluția și folosi. Manifestările ofensive nu sunt decât o formă primitivă de apărare împotriva relelor tratamente. Un câine lovit frecvent cu piciorul nu poate deveni altfel decât agresiv. Oamenii își asumă cu plăcere domesticirea, îmblânzirea și întrebuințarea animalelor, dar fug de responsabilitate când acestea atacă și rănesc. Adevărul dureros este că orice tragedie provocată de animale este, de fapt, cauzată de oameni. Iar contribuția cea mai consistentă nu este violența, ci indiferența.

Oamenii sunt dispuși să investească sume însemnate pentru a se bucura de o companie cu pedigree, cu toate că străzile sunt pline de animale blânde și istețe, care îndură foame, frig și cruzime. Pot înveseli copiii și pot arăta mai multă recunoștință decât animalele obișnuite cu atenția, cu grija față de un produs oferit spre vânzare. Și sunt gratuite.

O administrație eficientă ar trebui să sancționeze orice act de abandon și de cruzime față de animale, să găsească soluții în perspectivă și să transforme pericolul în oportunitate. Terorizarea animalelor și închiderea lor în condiții mizere denotă o gândire echivalentă cu viețuitoarele pe care le considerăm inferioare. Din păcate, la acest capitol, așa se rezumă activitatea majorității primăriilor, inclusiv a celei din municipiul Botoșani.

Ideal este ca autoritățile locale să ofere un adăpost în adevăratul sens al cuvântului, unde animalele să fie bine hrănite, curățate, vaccinate și îngrijite. Spațiul să fie deschis publicului și chiar animat prin diferite activități de divertisment. Oamenii ar fi încurajați să adopte, suferința animalelor s-ar reduce semnificativ și pușculițele copiilor ar fi salvate. Străzile ar deveni mult mai sigure pentru cetățeni, comunitatea ar fi mai responsabilă, iar ineditul unei „grădini zoologice” cu animale abandonate ar îmbunătăți exponențial imaginea.

Soluțiile potrivite necesită mai multă muncă decât aplicarea metodelor ușoare, dar aduc o satisfacție incomparabilă. Sper ca autoritățile să înțeleagă asta cât mai curând.

Comunicat Cătălin Silegeanu