Ingredientul de bază al borşului sunt binecunoscutele tărâţe de grâu. Ei bine, tărâţele de grâu fermentate în apă dau naştere acelui lichid gălbui, cu gust acru şi efecte terapeutice deosebite: borşul, scru csid.ro.
Borşul este lichidul tulbure, albicios, cu gust acru şi înţepător cu care acrim ciorbele noastre, româneşti. Puţini ştiu însă că acest lichid are efecte terapeutice deosebite, cu condiţia să fie preparat în mod tradiţional.
Borşul reprezintă un produs natural, care are la bază procesul de fermentaţie a tărâţei. Acest tonic natural conţine multe minerale, complexul de vitamine B şi multă vitamina C. Fiind un produs natural, este foarte bogat în enzime. Ingredientul de bază al borşului sunt taărâţele de grâu, care conţin vitamine din grupul B, betacaroten, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi.
Puţin cunoscut în ţările occidentale, la români (ruşii sunt şi ei maeştri ai terapiei cu borş) există o sumedenie de tradiţii legate de virtuţile purificatoare şi energizante ale acestei licori, considerată în multe zone ale ţării drept magică.
În Bucovina, de pildă, înainte de intrarea în post şi înainte de mesele de sărbători, toate vasele şi tacâmurile erau clătite în borş şi apoi erau binecuvântate cu semnul crucii, ca să fie “spălate toate relele”.
În Oltenia, se spunea că borşul cel mai bun este cel făcut de oamenii iuţi şi harnici.
În Moldova, borşul era remediu pentru copiii deocheaţi, care nu mâncau şi plângeau des, dar şi pentru oamenii “leneşi la mâncare şi la muncă”.
În fine, faima cea mai mare şi-a câştigat-o borşul prin aceea că are capacitatea, încă neexplicată de ştiinţă, că trezeşte omul din beţie. Mai mult, el înlătură mai toate simptomele intoxicaţiei cu alcool (ale mahmurelii), fiind un remediu fără egal în această direcţie.
Fie şi numai din cele spuse până acum şi deja ne dăm seama că merită să avem la îndemână oricând acest “remediu”, cu precădere în perioadele de sărbători şi chiar şi după aceea.