Seleniul - foarte important pentru creier

Seleniul are un impact imens asupra functionarii creierului. Celulele nervoase trebuie sa aiba seleniu pentru a produce glutation, unul dintre antioxidantii cei mai importanti pentru creier. Creierele animalelor hranite cu un regim alimentar sarac în seleniu produc mai putin glutation. Creierele private de seleniu manifesta de asemenea perturbari ale activitatii principalilor neurotransmitatori: serotonina, dopamina si adrenalina, semnalizînd posibila vatamare si disfunctie a creierului, conform cercetarilor recente.

În plus, concentratia seleniului în sînge scade pe masura ce înaintam în vîrsta – cu 7% dupa 60 de ani si cu 24% dupa 75 de ani. Carenta de seleniu tulbura dispozitia oamenilor, posibil din cauza perturbarii activitatii neurotransmitatorilor. Cercetatorii americani au supus un grup de barbati tineri fie la un regim alimentar bogat în seleniu, fie la unul sarac în seleniu timp de trei luni si jumatate. Alimentatia bogata în acest mineral a sporit considerabil buna dispozitie a barbatilor. Acestia au declarat ca se simteau mai limpezi la minte, bine dispusi, agreabili, stapîni pe sine, încrezatori si energici. Cu alte cuvinte, dispozitia ne poate fi stricata de deficite subclinice nedetectate.

Exista numeroase alimente bogate în seleniu, cum ar fi: cerealele, usturoiul, carnea, pestele si fructele de mare (în special tonul si stridiile) sau nucile. Expertii recomanda o doza de 200 micrograme de seleniu pe zi pentru a proteja creierul si pentru a descuraja bolile cardiace si cancerul. În exces, seleniul este unul dintre putinele suplimente care pot fi toxice.

Ca si in cazul altor oligominerale, coeficientul de utilizare digestiva este foarte variat (30-70%), iar forma organica este mult mai usor de absorbit si utilizat de catre organism. Datorita faptului ca organismul este capabil sa isi adapteze absorbtia conform necesitatilor (in prezenta unei diete care sa ii permita acest lucru), deficitul de seleniu apare destul de rar. Este intalnit in cazul pacientilor alimentati parenteral o lunga perioada de timp. Cand apare carenta in seleniu, aceasta face parte din sindromul Keshan, ce se caracterizeaza in principal printr-o disfunctionalitate miocardica. Acest sindrom a reprezentat, pana nu demult, o cauza importanta de mortalitate infantila in China. Acest lucru s-a schimbat in momentul in care manifestarile lui au fost corelate cu deficitul de seleniu iar copiii au primit suplimente nutritionale ca parte a tratamentului.

Deficitul de seleniu a fost corelat cu inca 2 boli: boala Kashin-Beck (implica afectare articulara si osoasa) si cretinismul mixedematos endemic (caracterizat prin retard mental sever). Capacitatea organismului de a absorbi seleniul este mult scazuta cand se asociaza o patologie digestiva complexa si severa. Excesul de seleniu din organism este ceea ce sta la baza aparitiei selenozei. Aceasta se manifesta prin fragilitatea fanerelor (caderea parului, friabilitatea si exfolirea unghiilor), greata, iritabilitate, astenie si asociaza o moderata simptomatologie neurologica (parestezii). Toxicitatea, desi grava, se instaleaza destul de rar.