Ce putem trata cu tinctura de cimbru

Cimbru este un subarbust de cultura cu tufe globuloase, cu baza lignificata, inalt de 10-50 cm, tulpini numeroase, cilindrice, lemnoase si cenusii la baza. Partile tinere au peri indreptati in jos, frunze scurt petiolate, opuse si mici, cu margini rasucite, paroase pe spate, flori mici de culoare roz, grupate in mic inflorescente spiciforme la subsuoara frunzelor superioare. Nu este pretentios la sol si necesita putin apa.

Pentru a prepara tinctura, se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare.

Se administreaza pentru: Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) – cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile ; Rani, ulcere pe piele, arsuri – pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se fac spalaturi cu tinctura sau cu infuzie combinata de cimbru. Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) – se pune o compresa cu tinctura de cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa, partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se usuce la aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de micoza este indepartata prin pilire; Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) – se pun intre degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de timp.